Fiscalitatea optima se defineste ca tehnica prin care contribuabilul procedeaza la o alegere intre solutii diferite oferite de legislatia fiscala in sensul cel mai favorabil intereselor proprii. Mai exact este vorba de un fapt permis,situat in afara ilicitului penal sau contraventional,chiar daca tinde spre limita legalitatii. Se poate mentiona ca cercetarea esentei si stucturii interne a fiscalitatii optime permite nu numai eficientizarea combaterii infractiunilor fiscale, dar are si o importanta imensa. Extinderea pe larg a instrumentelor planificarii fiscale, da posiblitatea contribuabilului sa-si diminueze legal marimea obligatiei fiscale, permitandu-i acestuia sa nu savarseasca delicte si infractiuni fiscale intentionate, precum si sa evite greselile serioase in cadrul elaborarii metodelor propii de minimizare a obligatiilor fiscale. Asadar, principalul obiectiv al fiscalitatii optime consta in minimizarea obligatiilor fiscale pe baza legala. Astfel, baza oricarei scheme este fie aplicarea normelor dreptului fiscal,ce permite diminuarea obligatiilor fiscale, fie incetarea actiunii normei, ceea ce poate duce la marirea cuantumului fiscal. In practica, modificarea relatiilor fiscale necesita schimbarea si a altor relatii economice ale intreprinderii. Elaborarea metodelor de fiscalitate optima se bazeaza pe dreptul contribuabilului de a-si organiza activitatea in functie de interesele sale si pe elemente cheie ce tin de infaptuirea acestora. Fiscalitatea optima se poate clasifica in doua etape: A. Alegerea metodei de fiscalitate optima: metoda neadmiterii supraplatii impozitelor, metoda inversiei. B. Asigurarea metodei cu baza informativ-motivationala, ce va permite solutionarea elementelor structurale corespunzatoare schemelor de planificare fiscala. Una din metodele fiscalitatii optime, testate in practica fiscala internationala si cea din Republica Moldova, este metoda neadmiterii supraplatii impozitelor sau calcularea si achitarea corecta a acestora, ce presupune organizarea calificata a calculului si a achitarii taxelor. In aceste scopuri, compania trebuie sa efectueze o activitate de precizie maxima privind suportul contabil si juridic, precum si sa excepte greselile ce atrag fie supraplata impozitelor, fie neplata, urmata de achitarea penalitatilor. Cea mai radicala optiune de neachitare a taxelor este diminuarea bazei fiscale, mai precis, vanzarea bunurilor, scoaterea din bilant, precum si minimizarea rezultatului financiar final. Astfel, in procesul desfasurarii inventarierii, agentul economic poate descoperi in bilantul companiei obiecte ce nu mai sunt folosite in activitatea acesteia, precum marfuri vechi sau mijloace de transport deteriorate. De asemenea, se poate transmite o parte din avere organizatiilor de caritate, cu obtinerea facilitatilor ulterioare privind impozitul pe venit sau ale altor operatiuni, ducand astfel la economisirea impozitului. Metoda inversiei consta in substituirea unei operatiuni sau a unei parti din aceasta, care e impovaratoare, din punct de vedere al fiscalitatii,cu alta operatiune, ce permite atingerea aceluiasi obiectiv, aplicand totodata ordinea facilitara a impunerii. In aceasta metoda, se poate substitui baza fiscala cu alta, de exemplu: finantarea, cu ajutorul creditului, poate fi subtituita cu finantarea prin intermediul imprumutului, ceea ce ar exclude necesitatea calcularii si achitarii unor impozite. O alta metoda, metoda divizarii relatiilor, ce consta in delimitarea operatiei economice in cateva componente, avand ca obiectiv ordinea facilitara a impunerii. Aceasta metoda si-a format o aplicare larga in constructia capitala. Metoda amanarii consta in reportarea aparitiei/onorarii obligatiei de plata a impozitelor in timp, prin care se atinge o economie provizorie de mijloace circulante. Aceasta procedura se bazeaza pe faptul ca transferul bancar se desfasoara pe parcursul a 3 zile. Astfel, cumparatorul, ce achita factura in ultima zi a perioadei fiscale, include cheltuielile in contul costului de productie, iar TVA se va trece in contul perioadei curente. O diminuare esentiala a obligatiilor fiscale poate fi atinsa prin transferarea bazei impozabile asupra subiectului, care e supus celei mai neinsemnate impuneri. Unul dintre mijloacele esentiale ale planificarii fiscale consta in aplicarea scutirilor si facilitatilor, dar nu totdeauna in rezultatul aplicarii unor facilitati rezulta efectul pozitiv pentru contribuabil. Un alt procedeu de diminuare a obligatiilor fiscale, in cazul lipsei conventiei privind evitarea dublei impuneri este metoda utilizarii companiilor-calauza. Intreprinderea calauza este compania situata in statul care aplica conventia privind evitarea dublei impuneri si subliniaza traseul venitului, ultimul apartinand unui al treilea stat. Astfel, intreprinderea data obtine in mod ilegal facilitati fiscale prevazute de conventia privind evitarea dublei impuneri.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
