Finanțe Publice

Conceptul de finanţe publice

Noţiunea de finanţe provine de la cuvintele latineşti „fiare” sau „finis”, care se traduc prin a termina, a încheia un diferend, o acţiune judiciară în legatură cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte s-a format „financia” sau „financia pecuniaria”, adică plata în bani. Se crede că din aceste cuvinte latineşti s-a născut noţiunea „finance” folosită în Franţa în secolele XV-XVI, care avea mai multe înţelesuri şi anume: sume de bani, resurse băneşti, venit al statului, iar „les finances” echivala cu gospodaria publică, patrimoniul statului.

Finanţele publice reprezintă forma băneasca a relaţiilor economice, în procesul repartiţiei produsului social şi venitului naţional în cadrul îndeplinirii funcţiilor statului. Conţinutul social, economic şi în special juridic al relaţiilor financiare, funcţiile şi importanţa lor sunt câteva din problemele fundamentale ale ştiinţei dreptului financiar. Finanţele publice sunt asociate întotdeauna cu statul, unităţile administrativ-teritoriale, cheltuielile, împrumuturile şi datoriile acestora.

Finanţele publice constituie o componentă importantă a vieţii social-economice a fiecărei ţări, iar impactul lor asupra economiei naţionale are conotaţii atât în dimensiunile şi distribuirile Produsului Intern Brut (P.I.B.), cât şi în modul concret de realizare a acestui proces. Existenţa finanţelor publice este indisolubil legatã de existenţa statului, care are de îndeplinit funcţii şi sarcini importante în ce priveşte organizarea şi conducerea activităţii economico-sociale naţionale, apărarea independenţei şi suveranităţii ţării.

În procesul procurării şi repartizării resurselor financiare necesare statului pentru a-şi îndeplinii funcţiile şi sarcinile sale, se formează anumite relaţii sociale, de natură economică, care exprimă modul de repartizare a unei părţi din P.I.B. între diverse categorii sociale. Aceste relaţii se concretizează în transferuri băneşti de la agenţi economici, instituţii şi persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul de stat către agenţii economici, între instituţii şi chiar în interiorul unor structuri economice, cu prilejul formării sau utilizării diferitelor fonduri. De aceea, există o deosebire clară între finanţele publice şi cele particulare, astfel:

• finanţele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului, unităţilor administrativ-teritoriale şi altor instituţii de drept public;

• finanţele private cuprind resursele, cheltuielile, împrumuturile, creanţele de încasat şi obligaţiile de plată ale agenţilor economici, băncilor, societăţilor de asigurare private.

Obiectul finanţelor publice

Finanţele publice constituie o ramură a ştiinţelor economice şi au ca obiect de studiu:

• relaţiile economice care apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor bugetare şi extrabugetare ale autorităţilor publice centrale, unităţilor administrativ teritoriale şi ale altor instituţii de drept public;

• metodele de gestionare a fondurilor financiare publice;

• modalităţile de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor şi a veniturilor nefiscale;

• metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, acţiuni şi beneficiari;

• procedura de angajare şi efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare şi extrabugetare;

• întocmirea, aprobarea, executarea şi încheierea bugetelor de venituri şi cheltuieli publice la diferite eşaloane ale autorităţilor publice;

• modalităţile de echilibrare a diferitelor categorii de bugete, de acoperire a eventualelor goluri temporare de casă şi de finanţare a deficitelor bugetare;

• organizarea şi efectuarea controlului financiar de natură politică, administrativă şi jurisdicţională de către organele de stat competente;

• gestionarea datoriei publice;

• metodele de raţionalizare a opţiunilor bugetare;

• metodele de planificare, proiectare şi prognozare financiară;

• politica financiară promovată de stat;

• criteriile pe baza cărora se aprobă şi se finalizează cheltuielile publice;

• metodele de determinare a eficienţei cu care sunt utilizate fondurile publice;

• alte probleme de natură economico-socială cu efecte financiare.