Finanțarea pe Termen Scurt a imm-urilor

1. Finanţarea ciclului de exploatare

1.1. Ciclul de exploatare. Necesarul de finanţat al ciclului de exploatare

Ciclul de exploatare reprezintă ansamblul operaţiunilor succesive care încep cu aprovizionarea elementelor necesare desfăşurării activităţii (materii prime, materiale, mărfuri etc.) şi se încheie cu încasarea venitului realizat din vânzarea produselor, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate.

Derularea ciclului de exploatare a unui produs, ţinând seama de întârzierile de plată surprinde următoarele etape: aprovizionarea cu materii prime (situaţie în care poate apărea o perioadă de stocaj a acestora), utilizarea în producţie a materiilor prime, plata materiilor prime, obţinerea produselor finite (situaţie în care poate apărea o perioadă de stocaj ce implică şi cheltuieli de stocaj), comercializarea (vânzarea) produselor finite (ce implică şi cheltuieli de distribuţie), şi în final încasarea clienţilor.

Durata necesarului de finanţat apare între data plăţii a materiilor prime şi data încasării de la clienţi. Se constată astfel că, ciclul de exploatare generează un dublu decalaj al încasărilor şi plăţilor:

- un decalaj legat de durata ciclului de exploatare;

- un decalaj legat de întârzierile de plată.

Acest dublu decalaj se menţine permanent ca urmare a continuităţii activităţii şi generează un necesar de finanţat care este acoperit în special, prin întârzierile de plată pe care furnizorii întreprinderilor le acceptă. Necesarul de finanţat este constituit dintr-un:

- anumit volum al stocurilor;

- nivel al creanţelor care se reînnoieşte.

Necesarul de finanţat al ciclului de exploatare este în general numit „necesar de fond de rulment al exploatării” şi creşte pe măsură ce activitatea se dezvoltă. În concluzie, este un mijloc indispensabil funcţionării IMM-urilor, un mijloc economic de aceeaşi factură ca şi investiţiile, motiv pentru care figurează în activul imobilizat, trebuind a fi finanţat.

Necesarul de finanţat depinde de:

- durata ciclului de exploatare, care depinde la rândul său de viteza de rotaţie a stocurilor, de durata procesului de producţie, de durata creditului acordat clienţilor;

- durata creditului obţinut de la furnizori;

- evoluţia altor elemente aferente exploatării: TVA, salarii, obligaţii sociale etc.

Necesarul de finanţat legat de ciclul de exploatare se modifică la o anumită dată; nivelul stocurilor, al creanţelor de exploatare şi al datoriilor de exploatare se modifică în mod constant în cursul perioadei de analiză. Deoarece este imposibilă calcularea tuturor valorilor necesarului de fond de rulment al exploatării de-a lungul unei perioade, se determină nivelul mediu la necesarul de finanţat relativ al operaţiunilor de exploatare, pentru o cifră de afaceri anuală dată. În aceste condiţii, se defineşte fondul de rulment normat ( FRNor ) fondul de rulment care este egal cu necesarul de fond de rulment al exploatării mediu. Determinarea FRNor permite întreprinderii să evite problemele trezoreriei durabile, ea trebuind să finanţeze necesarul de fond de rulment al exploatării mediu cu capitaluri permanente.

1.2. Fondul de rulment normat

Pentru a evalua fondurile de rulment normat ale exerciţiului dat, este suficientă cunoaşterea cifrei de afaceri a exerciţiului şi a unui coeficient de proporţionalitate. Această evaluare poate fi realizată în mod global sau componentă cu componentă.

2. Bugetul de trezorerie

2.1. Elaborarea bugetului de trezorerie

Necesarul de surse de finanţare pe termen scurt se stabileşte cu ajutorul bugetului de trezorerie, întocmit lunar, pe durata unui an. Bugetul de trezorerie grupează numai încasările şi plăţile efective; în cadrul acestuia nu se iau în calcul veniturile neîncasabile şi cheltuielile neplătibile.

Astfel nu vor luate în calcul:

- cheltuielile cu amortizările şi provizioanele, rezultatul şi variaţiile de stoc;

- veniturile din provizioane, din producţia imobilizată, cotele-părţi din subvenţii

virate la rezultat.

Sumele corespunzătoare operaţiilor de vânzare-cumpărare se vor lua la totalul facturat (adică inclusiv TVA-ul aferent).

Pentru TVA de plată se efectuează un calcul separat pentru a stabili:

- luna de exigibilitate pentru TVA în funcţie de livrări sau încasări;

- aplicarea regulii de decalaj cu o lună pentru unele cheltuieli plătibile.

Pentru construirea bugetului de trezorerie se parcurg următoarele etape:

1. elaborarea situaţiei încasărilor din vânzări în cursul exerciţiului;

2. elaborarea situaţiei plăţilor în cursul exerciţiului pentru cumpărări;

3. elaborarea situaţiei TVA (cifre arbitrare) în cursul exerciţiului;

4. elaborarea situaţiei generale a plăţilor în cursul exerciţiului;

5. elaborarea bugetului de trezorerie pentru exerciţiul respectiv.

2.2. Echilibrarea bugetului de trezorerie

În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, există, în mod obişnuit două pieţe pentru obţinerea creditelor pe termen scurt (părţi componente ale pieţei monetare):

- Piaţa interbancară unde intervin numai instituţiile de credit, trezoreria publică, banca naţională, organismele a căror activitate principală este gestionarea pe seama clientelei a portofoliilor de valori mobiliare, primind în acest scop fondurile conforme mandatului acordat. Aici se formează rata dobânzii de referinţă, care este rata minimă a dobânzii adoptată de bancă, ajustată un procentaj în plus pentru creditele tradiţionale cum ar fi scontul şi creditele de trezorerie prin contul curent.

- Piaţa titlurilor de creanţă negociabile unde întreprinderile au posibilitatea de a efectua operaţii financiare pe termen scurt între ele, fără a trece prin instituţiile bancare.

Principalele finanţări pe termen scurt se pot asigura prin:

- mobilizarea efectelor comerciale;