Factorii de creștere ai cheltuielilor publice

Noțiunea de cheltuieli publice

Cheltuielile publice reprezintă modalități de reprezentare și utilizare a fondului bănesc bugetar în vederea satisfacerii necesităților generale ale societății.

Marimea cheltuielilor publice difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta, structura cheltuielilor publice fiind puternic influientata de structura de clasa a societatii. Adesea, nici partidele politice nu au o structura omogena si nu rareori puterea politica se exercita de catre un guvern (respectiv consiliile provinciale, departamentele municipale ori comunale) de coalitie din care fac parte reprezentanti ai mai multor formatiuni politice, cu interese nu intodeauna convergente. In astfel de situatii, desi organele executive, centrale si locale sunt monocolore, exista o opozitie puternica iar politica promovata este o politica de compromis.

In plus, un stat care si-a dobandit independenta politica si care este preocupat de dezvoltarea sa economica si de aparare a suveranitatii sale nationale, la dimensinarea si dirijarea cheltuielilor publice va stabili unele prioritati si optiuni, altele decat un stat puternic industrializat.

Factorii care influențează creșterea cheltuielilor publice

Tratarea la modul general a factorilor care conduc la creșterea cheltuielilor publice impune o delimitare a acestora în următoarele categorii:

a) Factori demografici care se referă la creșterea populației și la modificarea structurii acesteia pe vârste si categorii socio-profesionale. O astfel de evoluție determina creșterea cheltuielilor publice pentru învățământ, sănătate, securitate sociala, ordine publica etc., precum si a celor legate de sporirea cheltuielilor de locuri de munca in sectorul public.

b) Factori economici, referitori la dezvoltarea economiei si la modernizarea acesteia pe baza cercetării științifice, a noilor cerințe ale utilizării resurselor si a creării de bunuri materiale si servicii. Pe lângă faptul ca pe seama bugetului de stat se asigura finanțarea unor acțiuni economice costisitoare, redistribuirea resurselor financiare publice ajuta la repararea prejudiciilor create de repartiția concurențiala in economia de piața. Astfel, bugetul joaca un rol de filtru si asigura redistribuirea pe principii mai echilibrate si bazate pe eficienta.

c) Factori sociali. Creșterea venitului mediu pe locuitor in societate antrenează preocuparea statului ca, prin efort financiar, sa aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse in sectorul public inclusiv a persoanelor in vârsta sau care necesita asistenta sociala.

d) Urbanizarea. Aceasta reprezintă un factor de creștere a cheltuielilor publice, antrenând resurse financiare atât pentru creare si dezvoltarea in centrele urban , cat si pentru finanțarea unor utilități publice caracteristice mediului respectiv.

e) Factori militari, care prin pregătirea sau purtarea de războaie, conduc la creșterea cheltuielilor legate de apariția unor conflicte armate sau de eliminare a efectelor nefavorabile ale acestora pe plan economic si social;

f) Factori de ordin istoric, care acționează prin transmiterea de la o perioada la alta a nevoilor sporite de cheltuieli si de suportare a poverii celor făcute in anii anteriori, prin împrumuturi publice. La fel se explica si propagarea in timp si spațiu a fenomenului inflaționist sau preluarea de către noul regim, instalat in urma revoluției a datoriei contractate in vechiul regim.

g) Factori politici, care se refera la creșterea considerabila a complexității sarcinilor statului contemporan, la transformarea concepției politice cu privire la funcțiile statului, pentru îndeplinire cărora este necesara sporirea cheltuielilor publice.

Consecințe ale creșterii cheltuielilor publice

Creșterea continuă a cheltuielilor publice ridică probleme de ordin politic, de ordin financiar si de ordin științific.

Problemele de ordin politic se refera la influenta creșterii cheltuielilor publice asupra structurii politice. Astfel, creșterea cheltuielilor publice face necesara gruparea unor state pentru a efectua împreuna anumite cheltuieli de interes comun, cărora statele respective, luate in mod individual , nu ar putea face fata. De exemplu , gruparea unor state din Europa occidentala in Comunitatea Economica Europeana, lărgirea acesteia si transformarea ei in Uniunea Europeana; formarea unor organizații cu caracter militar din state care au aceiași orientare politica, împărtășesc aceeași ideologie, au tendința de a depăși concepțiile naționaliste si de a se grupa cu succes pentru a efectua împreuna cheltuielile legate de cercetare sau alte servicii, efectuarea in comun a eforturilor financiare din domeniul cercetării spațiale.

Problemele de ordin financiar se refera la corelațiile dintre tendințele de creștere a cheltuielilor publice si celor ale creșterii avuției naționale si ale produsului intern brut. Punctul optim al acestui raport este definit pe de o parte, de limita maxima a proporției impozitelor in PIB (presiune fiscala), care nu poate fi atinsa , iar pe de alta parte de avantajele sociale ale creșterii cheltuielilor publice. Primul aspect se refera la proporția in care produsul intern brut poate fi redistribuit prin cheltuieli publice. Cel de-al doilea aspect vizează proporția cheltuielilor publice in PIB, care trebuie determinata din punct de vedere al utilităților acestora (bunuri sau servicii independente, utile si fără utilitate neta). Punctul optim este atins atunci când avantajul social al creșterii cheltuielilor publice este depășit de către inconvenientul social al prelevărilor publice. Acest optim poate varia in funcție de conjunctura economica. Astfel, perioada de prosperitate poate fi folosita pentru reducerea cheltuielilor publice in vederea realizării de economii sau pentru rambursarea datoriei publice. In perioada de depresiune creșterea nivelului cheltuielilor publice poate fi folosita pentru stimularea economica. Desigur ca acest punct optim variază in funcție de gradul de etatizare a societății si structurilor economiei de piața.

Problemele de ordin științific privesc dimensionarea corecta a cheltuielilor publice imperios necesare pentru satisfacerea nevoilor sociale si se refera la instituțiile financiare publice, modul de abordare a cercetării domeniului si de apreciere a rezultatelor, de aplicare a soluțiilor descoperite in cercetarea științifica-financiara.