Exigențe ale integrării României în Uniunea Europeană - impactul aderării asupra economiei naționale

Exigente ale Integrării României în Uniunea Europeană.Impactul aderării asupra economiei naţionale

Capitolul I. Condiţii ale Integrării României la U.E.

1.1.Scurt istoric privind relaţiile României cu U.E.

Prăbuşirea comunismului ce acaparase Europa Centrală şi de Est şi decizia categorică a acestor state de adoptare a modelului economiei libere a constituit o premieră în istoria mondială. O mare parte a ţărilor din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România, începând cu anul 1990, au găsit un punct de sprijin în U.E., iar în procesul de integrare europeană au văzut o şansă pentru relansarea lor în plan economic.

Relaţiile României cu Uniunea Europeană au debutat la data de 1 februarie 1993, moment în care România a semnat Acordul European. Doi ani mai târziu, Acordul European intra în vigoare, iar în iunie 1955, România depune cererea de aderare la Uniunea Europeană.

Consiliul European de la Helsinki decide, în anul 1999, deschiderea negocierilor cu cele şase state candidate, care îşi depuseseră cererea de aderare, printre ele aflându-se şi România. În prima jumate a anului 2000, în cadrul reuniunii Consiliului U.E. pentru Afaceri Generale, are loc deschiderea negocierilor, acestea derulându-se până la sfârşitul anului 2004, moment în care Consiliul European de la Bruxelles a marcat încheierea lor, România primind confirmarea politică a inchierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

În anul 2005, pe data de 13 aprilie, România şi Bulgaria primesc din partea Parlamentului European acordul aderării, iar 12 zile mai târziu Traian Băsescu, preşedintele României, se afla la Abaţia de Neumunster, Luxemburg, unde semna Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Data de 1 ianuarie 2007 are pentru România o semnificaţie deosebită, reprezentând prima zi dintr-o nouă etapa istorică, etapă ce presupune alinierea ţării noastre la standardele europene din toate domeniile. Începând cu această zi, România este membră a Uniunii Europene.

1.2.Criteriile generale de aderare la U.E.

Contextul aderării României la U.E. nu este unul tocmai favorabil, având în vedere că trecuseră abia 3 ani de la ultima extinderea Uniunii, iar acest lucru implica o serie de costuri aferente unei noi extinderi la un timp foarte scurt.

Atitudinea populaţiei referitor la aderarea în U.E. a fost, surprinzător, într-un procent foarte mare, una optimistă. Peste 81% dintre cetăţenii romani, conform Eurobarometrului realizat în 2003, au afirmat că „aceasta aderare este un lucru bun”.

Aderarea la Uniunea Europeană are drept prim pas depunerea unei cereri de aderare destinată Consiliului, care în urma consultării Comisiei şi primirii avizului conform din partea Parlamentului European, se pronunţă în unanimitate în privinţa acceptării sau respingerii candidaturii. Ulterior depunerii acestei cereri au loc diferite proceduri de evaluare ce pot avea drept efect invitarea(sau nu) a statului să adere la Uniunea Europeană. Negocierile dintre un stat candidat şi ţările membre pot începe în momentul în care Consiliul hotărăşte deschiderea unui mandat de negociere.

În perspectiva desfăşurării negocierilor de aderare la U.E., autorităţile naţionale au realizat pentru fiecare capitol de negociere câte un document de poziţie. Emiterea documentelor respective s-a realizat în baza angajamentelor asumate de România, în cadrul capitolului respectiv de negociere.

Pentru că statele candidate să beneficieze de acest mandat de negociere este necesară îndeplinirea unei serii de criterii stabilite în cadrul reuniunii Consiliului European la Copenhaga, în luna iunie 1993.

Cele trei criterii, de o importanţă majoră, ce trebuie îndeplinite în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, sunt criteriul economic, criteriul politic şi criteriul acquis-ului comunitar.