Evoluția Investițiilor Străine Directe în România între Anii 1900-2000

Pe plan general, investiţiile străine directe constituie o modalitate de a compensa anumite deficienţe ale pieţelor locale şi de asigura transformarea economică şi integrarea lor mai eficientă în procesul de globalizare.

I. Efectele pe care le-au avut investiţiile străine în anii 1990 asupra economiilor în tranziţie pot fi urmările la nivel micro şi macroeconomic.

La nivel microeconomic ţările cu economie în tranziţie au avut nevoie într-o măsură mult mai mare de investiţii decât ţările cu economie consolidată. Astfel după 1990 economiile în tranziţie s-au confruntat cu o criză structurală care aveau o nevoie urgentă de crearea de capacităţi de producţie noi sau modernizarea celor vechi.

Era nevoie, de asemenea, de o reducere a investiţiilor interne efectuate de stat şi o preluare a investitorilor străini a unei bune părţi din aceasta, ceea ce ar fi avut ca rezultat o mai bună situaţie a balanţei de plăţi prin reducerea volumului de bunuri de capital importate.

O altă influenţă pozitivă a investiţiilor străine o reprezintă contribuţia lor la creşterea economică prin îmbunătăţirea nivelului tehnic şi o mai bună organizare a producţiei.

În cazul unei investiţii noi contribuţia la creşterea economică este evidentă prin aceea că se creează o nouă capacitate de producţie, locuri de muncă noi, un nou consumator şi plătitor de taxe în economie.

În cazul participării unui investitor străin la privatizare, efectul pozitiv la creşterea economică rămâne, chir dacă, de cele mai multe ori, preluarea unei întreprinderi de către investitori a însemnat reducerea numărului de locuri de muncă. Aceasta deoarece investiţia străină, chir dacă restrânge activitatea, menţine un agent economic care în alte condiţii poate nu ar fi supravieţuit pe termen lung.

Investiţiile străine au o influenţă directă asupra privatizării pentru economia în tranziţie. Aceasta deoarece, fără investiţii străine nu se poate vorbi despre o privatizare pe scară largă, care să se desfăşoare în domenii ca: telecomunicaţii, energie, apă, poştă, deoarece este nevoie de sume foarte mari de bani.

Pe lângă efectele pozitive există şi unele aspecte mai puţin plăcute, legate de aceste investiţii, cum ar fi: reducerea drastică a personalului şi reducerea capacităţii de producţie. Însă privind în istorie, efectul acestor investiţii este net pozitiv deoarece, pe de-o parte are loc o creştere a productivităţii muncii şi calităţii întreprinderii privatizate, dar pe de altă parte există o altă posibilitate pentru menţinerea personalului şi a întreprinderii în forma moştenită de la sistemul central planificat.

Când investiţia străină produce prioritar pentru export, atunci în funcţie de destinaţia încasărilor este foarte posibilă o creştere a balanţei comerciale. De asemenea investiţiile străine participante la privatizare pot avea efecte pozitive asupra balanţei de plăţi externe, producând importante rezerve de capital pentru perioadele critice.

Efectele la nivel macroeconomic ale investiţiilor străine sunt mult mai vizibile şi concrete, în special în economiile în tranziţie. Accesul la tehnologiile moderne, la management, la pieţe de desfacere s-au observat mai ales la întreprinderile uzate fizic şi moral din economiile în tranziţie. Iar modernizarea întreprinderilor prin capital străin mobilizează şi întreprinderile autohtone.

Practic, în toate cazurile, s-a observat că investiţiile străine au fost însoţite de modernizarea managementului, modificarea nomenclatorului de fabricare şi instruirea personalului. De asemenea s-a observat o restructurare şi o reorganizare mult mai hotărâtă şi rapidă, chiar dacă aceasta a necesitat anumite costuri sociale.

II. Atragerea investiţiilor străine în România

Se poate observa foarte bine existenţa a două perioade diferite în activitatea de atragere a investitorilor străini:1991-1996 şi 1997-2000.

O activitate de atragere a investitorilor străini în ţara noastră a început în martie 1991, când a apărut legea nr. 35/1991 – Legea Investiţiilor Străine şi cu începerea activităţii Agenţiei Române de Dezvoltare.

România pornea de la 0 în acest domeniu atât de complex, şi un element important în exprimarea dorinţei ţării de a acţiona pentru atragerea investiţiilor străine l-a constituit publicarea în 1992 a unei declaraţi a Guvernului român privind încurajarea, sprijinirea şi garantarea investiţiilor străine.

În perioada 1991-1996 activitatea de atragere investiţiilor străine a ARD a constat în:

1. furnizarea de materiale de referinţă şi informare privind cadrul instituţional şi legislativ al investiţiilor străine în România;

2. furnizarea de servicii de consultanţă complexă către potenţialii investitori străini;

3. asistarea întreprinderilor române în pregătirea proiectelor de investiţii conform cerinţelor practicii internaţionale;

4. asigurarea de către investitorii români a unor evaluări echitabile ale participării străine.

Atragerea investiţiilor străine în România a fost realizată prin 2 mecanisme: acordarea unor stimulente (scutiri de impozit pe profit şi de la plata taxelor vamale pentru aportul în natură) care au fost reduse foarte mult începând cu 1 ianuarie 1995 şi acordarea prin ARD a unui sprijin direct către investitorii străini în demersurile acestuia privind înfiinţarea societăţilor comerciale cu participare străină

III. Evoluţia investiţiilor străine directe în România între anii 1900-2000

În perioada 1900-2000(luna mai) investiţiile străine directe în România au atins nivelul de 4,68 miliarde de dolari (la care se adaugă încă circa 2 miliarde dolari investiţii în privatizare), un nivel foarte scăzut faţă de potenţialul real al economiei, dar şi de situaţia înregistrată în ţările vecine: Polonia (40 miliarde dolari), Ungaria (23 miliarde de dolari), Cehia (14 miliarde dolari).

În continuare vom analiza cauzele care au determinat această nedorită diferenţiere. Analiza evoluţiei datelor statistice trebuie corectată prin luarea în considerare a ciclului lung al negocierilor, mai ales în cazul investiţiilor mari, care face ca la nivelele înregistrate într-un an să fie, de multe ori, datorate activităţilor din anii anteriori. Reprezentarea grafică a evoluţiei investiţiilor străine în România marchează şi ea un traseu caracterizat de o tendinţă descrescătoare pe termen mediu.

Explicaţia acestei evoluţii nefavorabile a investiţiilor străine directe în România poate fi găsită în două mari categorii de factori interdependenţi: oferta României către investitorii străini şi factorul politic sau ciclurile electorale.

1.Pentru a înţelege rolul ofertei României către investitorii străini trebuie remarcat faptul că marile intrări de capital străin în ţările vecin e (Polonia, Ungaria, Cehia) în perioada 1992-1996 au fost determinate, în special, de privatizarea unor companii ca: Skoda, în Cehia, a unor utilităţi publice (reţele de telecomunicaţii, de electricitate), linii aeriene sau bănci de stat.

Din acest punct de vedere, oferta României a fost mult mai puţin atrăgătoare şi mai săracă, iar efectuarea ei după 1997 a fost deja tardivă, afectată şi de situaţiile internaţionale negative dar şi de o instabilitate legislativă, instituţională şi chiar politică.