Evitarea dublei impuneri juridice internaționale

Introducere

Prezenta temă de cercetare este determinată de amplificarea fenomenului dublei impuneri şi necesitatea eliminării acestuia în vederea soluţionării problemelor fiscale ale persoanelor rezidente şi nerezidente din România şi alte state.

Ca urmare a dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de producţie şi a tehnologiilor, adâncirii diviziunii sociale a muncii, lărgirii pieţei, amplificării schimburilor de mărfuri intermediate de bani dincolo de graniţele statului, extinderea şi diversificarea tranzacţiilor cu efecte comerciale şi hârtii de valoare, apar tot mai frecvent situaţii în care acelaşi individ se află în legatură politică, economică sau socială faţă de două sau mai multe state.

Dubla impunere reprezintă o problemă mondială perpetuă, ce generează creşterea presiunii fiscale şi apariţia evaziunii fiscale, frânează desfăşurarea activităţii economice, diminuează atractivitatea investiţională şi, ca rezultat, minimizează resursele financiare atrase de la agenţii economici în bugetul de stat. În aceste circumstanţe, devine evidentă necesitatea perfectării sistemului fiscal autohton în vederea eliminării dublei impuneri.

Ȋn cele 3 capitole cuprinse în prezenta lucrare, am încercat în primul rând prezentarea fenomenului de dublă impunere si a aspectelor ce ţin de impunerea veniturilor şi capitalurilor provenite din activităţi economice internaţionale în vederea perfecţionării acesteia şi soluţionării problemelor fiscale ale persoanelor rezidente şi nerezidente din România şi alte state. Ȋn primul capitol sunt prezentate cauzele apariţiei dublei impuneri în cadrul activităţii economice internaţionale, formele dublei impuneri şi criteriile de impunere, urmate de felul în care poate fi evitată şi care sunt metodele şi convenţiile de evitare ale dublei impuneri juridice – prezentate în capitolul al doilea. Ultimul capitol cuprinde şi o parte aplicativă din care se pot observa diferenţele dintre cele patru metode de evitare a dublei impuneri: scutirea totală; scutirea progresivă; creditarea totală; creditarea ordinară.

La momentul actual, în România sunt puse în aplicare peste 80 de convenţii internaţionale privind evitarea dublei impuneri, care, într-un mod sau altul, sunt orientate spre crearea unui regim preferenţial şi stabil de impunere fiscală a agenţilor economici autohtoni, precum şi a celor străini.

Capitolul 1: Conceptul de dublă impunere fiscală

1.1. Definiţia şi formele dublei impuneri

Amplificarea relaţiilor economice, financiare şi de credit dintre statele lumii, ca o caracteristică a economiei mondiale, impune şi o bună cunoaştere atât a practicilor fiscale ale fiecărui stat cât şi a reglementărilor existente pe plan internaţional.

Dubla impunere reprezintă „supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile şi pentru aceeaşi perioadă de timp, de către două autorităţi fiscale din ţări diferite”. Fenomenul de dublă impunere internaţională a mai fost definit şi ca „o impunere la impozite comparabile în două sau mai multe state a veniturilor sau elementelor de avere ale aceluiaşi contribuabil, pentru o perioadă de timp limitată”.

Dubla impunere fiscală internaţională poate apărea numai în cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit şi al celor pe avere, deoarece pentru mărfurile şi serviciile cumpărate de cetaţenii unei ţări din altă ţară, ei nu mai plătesc în ţara lor impozite indirecte similare cu cele incluse în preţul de cumpărare al mărfurilor sau serviciilor respective. O astfel de impunere se poate manifesta doar în cazul în care rezidenţii unei ţări realizează venituri sau deţin proprietăţi în alte ţări. Căci, în cazul extrem al perceperii unor impozite o singură dată, dar de două sau mai multe autorităţi fiscale juxtapuse din aceaşi ţară, dubla sau multipla impunere este o realitate, dar aceasta nu este considerată în teoria finanţelor publice o dublă, triplă sau multiplă impunere juridică, ci una de natură economică, care se concretizează în creşterea presiunii fiscale medii suportate de contribuabil în propria ţară.

Într-o definiţie mai completă şi de largă accepţiune în doctrina fiscală, dubla impunere reprezintă taxe duble sau multiple prelevate de mai multe autorităţi fiscale din ţări diferite sau rezultate dintr-o acumulare de impozite sau taxe (spre exemplu, impozitul pe maşini şi taxa auto) pentru aceeaşi perioadă de timp. Tendinţa prezentă este de apariţie frecventă a situaţiilor când acelaşi individ se află în astfel de raporturi cu mai multe state: este cetăţeanul unui stat, locuieşte în alt stat, iar sursa de venituri este în al treilea stat. Astfel, dubla sau multipla aparenţă fiscală determină o dublă sau multiplă impozitare. Dubla impunere trebuie să fie examinată prin prisma particularităţilor politicii fiscale şi a modalităţilor de impunere folosite de către diferite ţări.

Dubla impunere poate îmbrăca două forme:

a. dubla impunere economică – constă în impunerea, în cadrul unui stat, a aceluiaşi venit sau a aceleiaşi averi la două sau mai multe impozite. Acastă formă a dublei impuneri poate fi întâlnită atât în cazul impozitelor directe, cât şi în cazul impozitelor indirecte;

b. dubla impunere juridică internaţională – constă în impunerea a aceleiaşi materii impozabile, aparţinând aceluiaş contribuabil, pentru aceeaşi perioadă de timp, de două ori în state diferite. Aceasta poate aparea numai in cazul impozitelor directe, respectiv a impozitelor pe venit si a celor pe avere.

Dubla impunere juridică internaţională prin impozitarea repetată a veniturilor realizate, constituie un obstacol în dezvoltarea relaţiilor economice dintre state diminuând veniturile operatorilor internaţionali şi interesul acestora pentru efectuarea de investiţii în străinătate.

Fenomenul dublei impuneri se întâlneşte numai la impozitele directe, respectiv la impozitul pe venit şi pe avere, şi poate fi privită sub două forme:

• voită, respectiv intenţionată de legiuitor, statul încearcă prin această metodă să frâneze concurenţa capitalului extern dintr-o ramură economică;

• întâmplatoare, respectiv neintenţionată de legiuitor, adică se realizează prin coincidenţa diferitelor impozite din aceeaşi ţară si străinatate, deşi nu este urmărită.

Luând în considerare aspectele de ordin juridic, legate de voinţa legiuitorului, dubla impunere realizată într-o ţară este voluntară şi involuntară.