Evaziunea fiscală și piața neagră în România

NOTIUNEA EVAZIUNII FISCALE

Juristii romani de la inceputul secolului au fost preocupati de definirea evaziunii fiscale. Oreste Atanasiu considera evaziunea fiscala ca fiind reprezentata de „totalitatea procedeelor licite si ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag, total sau partial averea lor, obligatiile stabilite prin legile fiscale”.

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste evaziunea fiscala ca fiind : „sustragerea de la plata obligatiilor fiscale”.

Evaziunea fiscala e rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a unei neprevederi si nepriceperi a legiutorului a carui fiscalitate excesiva e tot atat de vinovata ca si cei care ii provoaca prin aceasta la evaziune.

Clasificarea evaziunii fiscale

Dupa modul in care se procedeaza in activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se diferentiaza :

-evaziunea fiscala legala;

-evaziunea fiscala frauduloasa.

In functie de criteriul cantitativ se distinge:

- frauda artizanala si

-frauda industriala.

Frauda fiscala artizanala are ca si caracteristica majora faptul ca este definita mai putin de modalitatile tehnice de realizare sau amploarea sustragerilor de impozite de la plata catre bugetul de stat, cat si de modul izolat, pe cont propriu de actiune al autorilor ei. Frauda artizanala este cea care se intalneste „cotidian”.

Exemple de frauda fiscala artizanala sunt multiple, de la o banala diminuare a pretului real de vanzare a unui imobil sau importul de marfuri fara a fi declarate, pana la omiterea inregistrarii veniturilor in contabilitate sau majorarea cheltuielilor deductibile si munca la negru.

-Criteriul geografic delimiteaza evaziunea fiscala nationala de cea internationala.

Modalitatile cele mai raspandite de fuga la nivel international din fata impozitelor sunt abstinenta si disimularea.

Abstinenta este forma cea mai simpla si cea mai radicala a fugii de impozite. Descurajat de o presiune fiscala prea ridicata, contribuabilul se abtine sa produca, sa munceasca sau sa investeasca si se indreapta spre tari cu o fiscalitate mai redusa.

Disimularea ( ascunderea ) materiei impozabile presupune nedeclararea veniturilor castigate in strainatate sau a averii situate acolo, contribuabilul dand informatii inexacte fiscului despre tot ceea ce trece in afara frontierelor nationale.

Instrumentele de realizare a fraudei fiscale internationale se rezuma la trei tipuri de societati instalate in tarile de refugiu: holding-urile, societatile de baza si societatile fictive (sham companies).

Societatile de baza sunt societatile care nu au o activitate economica proprie. Ele sunt create in tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru administrarea beneficiilor comerciale si financiare realizate in alte tari de catre filialele din grupul fondator. Acest tip de societate se intalneste mai ales, in Elvetia, unde unele cantoane nu impoziteaza veniturile provenite din surse straine primite de societatile cu domiciliul aici, atunci cand acestea sunt controlate de catre nerezidenti.

Societatile fictive (paravan) au o existenta materiala mult mai neinsemnata. Ele au un scop dublu: fie sa stabileasca in tarile de refugiu profiturile realizate cu ocazia anumitor operatii, fie sa faca mai dificil controlul fiscal al contabilitatii diverselor intreprinderi din grup. Printre aceste societati se pot intalni :

-Societati de brevete in numele carora pot fi obtinute brevete care sunt apoi concesionate sau cedate;

-Societati auxiliare de servicii care factureaza la un pret majorat serviciile in mod real furnizate sau a serviciilor fictive. E cazul, in special, al societatilor privind studiul pietei sau a societatilor de publicitate;

-Trusturile care sunt o formula foarte utilizata in SUA.

-Evaziunea fiscala se clasifica de asemenea si dupa criteriul fiscal, criteriul material, si criteriul autorilor.

FRAUDA FISCALA .MANIFESTARI SI CONSECINTE

Infractiunile in domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala. Aceasta consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis ca exista diferite grade de frauda fiscala. Exista astfel, o distinctie clasica intre frauda fiscala administrativa si frauda fiscala penala. In timp ce prima este supusa doar penalitatilor fiscale, a doua suporta sanctiuni penale.

O alta clasificare are la baza existenta sau inexistenta mijloacelor frauduloase pentru comiterea fraudei fiscale, distingandu-se frauda simpla si frauda complexa.