Etica Bancară

INTRODUCERE

Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceşti: ETHOS (Homer) = primordial, patrie, locuinţă, loc de întâlnire, locul natal, obiceiuri, caracter;

ETHIKE (Aristotel) = ştiinţa cunoaşterii.

Dacă facem o cercetare în istoria eticii ca filozofie, putem constata că toţi autorii sunt de acord că obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este binele”? Răspunsurile la asemenea întrebări oferă prilejul de a constata caracterul complex pe care îl oferă realitatea relaţiilor interumane şi inter-cauzalitatea care domină sfera comportamentului uman.

Etica este o trasătură umană universală chiar dacă codul de etică nu este acelaşi pentru toţi, el prezentând particularităţi pentru fiecare societate, organizaţie sau pentru fiecare individ în parte. A vorbi despre etică în domeniul politicii, economie, la nivel de organizaţie, este actual. Cu toate acestea se manifestă o lipsă evidentă a eticii în aceste domenii. Cu toate că economia este cea mai predispusă la încălcări ale eticii, mai putem spera în existenţa unor şanse reale de însănătoşire morală a vieţii economice, bazându-ne pe exemplele unor mari companii, care promovează prin acţiunile lor principii eticii.

Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre . Ea înseamna un

ansamblu de relaţii faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi,de

furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii. Etica nu se referă la

legăturile pe care le avem cu alte persoane, toţi avem legături unii faţă de alţii, ci la

calitatea acestor legături.

Au existat de-a lungul timpului curante de opinie, unele dintre ele manifestându-se şi acum,conform cărora etica nu poate fi alăturată afacerilor. Profitul este considerat ca fiind princiaplul scop al unei faceri. Însă, acesta nu înseamnă că trebuie să rămână şi singurul, excluzând fără echivoc altele. Măsurile de natură etică, cu care toate companiile se confruntă, sunt considerate că diminuează profitul. Însă, există multe exemple de astfel de companii, care nu şi-au sacrificat profitul în nici un fel datorită atenţiei deosebite pe care au acordat-o eticii în afaceri. Iar dacă avantajele aplicării eticii îndomeniul afacerilor nu pot fi observate într-un timp scurt, atunci cu siguranţă ele îşi vor face simţită prezenţa în vitor.

Cap. 1. Etica, definiţii şi sfera ei de cuprindere

“Etica este preocuparea nostră pentru un comportament bun, obligaţia noastră de a lua în considerare nu numai bunăstarea noastră personală, ci şi pe cea a altor oameni.”

Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi".

Etica se confruntă cu ce este bine şi ce este rău. Este un cod de reguli nescrise ce ne guvernează în atitudini faţă de ceilalţi.

Sensul cuvintelor “drept”, “corect” şi “just” îşi găseşte determinarea în ceea ce numim etică. A fi etic însemnă a trăi într-un mod, este un fel de a te comporta în viaţă, adică a acţiona drept, corect, just.

Noţiunea de etică are acelaşi înţeles cu cea de morală, au aceeaşi provenienţă, în latină, ca şi în greaca veche, ele fac trimitere la obiceiurile, moravurile unei societăţi sau la ştiinţa acestora. Şi totuşi, există uneori percepţii diferite asupra celor două noţiuni care, alături de termenul deontologie, sintetizează o problematică de ordin moral a vieţii şi societătii. De aceea, considerăm că este necesar o aprofundare a acestor noţiuni, a ceea ce se poate “ascunde” sub aceste concepte.

Etica este considerată o ştiinţă care ne ajută să cunoaştem omul, comportamentul său şi societatea în ansamblul ei. Ştiinţa eticii are un dublu caracter, respectiv: analitic (se preocupă de cauzele acţiunilor noastre) şi normativ (ne spune ce avem de făcut); însă, fără să fie o ştiinţă descriptivă (nu ne indică cum sa facem), este o ştiinţă practică, este orientată spre acţiune: se învaţă din practică. De aceea, se foloseşte adesea şi conceptual de etică aplicată, prin care întelegem “analiza din punct de vedere moral a unor situaţii concrete din practica socială sau profesională în vederea luării unor decizii”.

Dar ar fie etic nu înseamnă o obligaţie, etica este raţională, nu o impunere externă. A fie etic înseamnă să resepcţi anumite valori, care nu reprezintă altceva decât binele oamenilor şi anumite princii morale.

Noţiunea de deontologie, într-un sens mai restrâns, desemnează “un ansamblu de reguli, considerate esenţiale în cadrul unei profesiuni.”