Elemente Funamentale de Teoria Portofoliului și Utilitatea Sa în Analiza Piețelor Financiare Internaționale

Scopul realizarii oricarei investitii este obtinerea de profit. Investitiile financiare sunt acele investitii care se efectueaza pe piata financiara, pe una dintre cele doua piete care o definesc: piata monetara sau piata de capital.

La baza oricarei investitii financiare sta raportul risc-rentabilitate pe care investitorul este dispus sa si-l asume. Investitorii care prefera asumarea unui risc minim îsi orienteaza disponibilitatile pe piata monetara, însa vor fi remunerati cu o rata de câstig mai redusa. Investitorii care prefera riscul îsi plaseaza resursele financiare pe piata de capital, la un risc mai ridicat decât cel specific pietei monetare, însa cu perspectiva obtinerii unui câstig superior. În vederea minimizarii riscului aferent investitiilor pe piata financiara, plasamentele sunt efectuate pe baza principiului diversificarii eficiente. Tehnica alcatuirii unui portofoliu eficient de titluri este redata de teoria portofoliului modern.

Diversificarea eficienta a portofoliului necesita selectia riguroasa a acestora, în scopul îmbunatatirii continue a raportului risc-rentabilitate. Acest proces complex consta în cumparari si vânzari succesive de titluri financiare, în functie de pretul curent al acestora si de tendintele anticipate de crestere sau scadere („bullish” si „bearish”).

Strategiile de crestere a valorii portofoliului sunt asociate cu tipul de management utilizat de catre investitor. Managementul pasiv consta din ansamblul de tehnici si strategii care permit alcatuirea si mentinerea unui portofoliului diversificat, fara intentia de a obtine randamente superioare altor investitori, prin previziuni sau speculatii pe termen scurt.

Managementul activ îmbraca doua forme:

- Valorificarea diferentei dintre pretul de vânzare al unui titlu financiar (mai mare) si pretul de cumparare (mai mic), la doua momente diferite în timp;

- Selectarea în portofoliu a acelor titluri care sunt subevaluate la un anumit moment in timp. Aceasta operatie va fi urmata, în mod evident, de vânzarea titlurilor atunci când ele vor fi supraevaluate. Selectarea titlurilor nu permite însa o larga diversificare a portofoliului.

Conform ipotezei pietelor eficiente, cele doua tipuri de management activ nu pot fi aplicate pe termen lung într-un mediu financiar competitiv, întrucât ele conduc la distrugerea portofoliului.

Riscul si rentabilitatea titlurilor financiare

Riscul reprezinta o componenta indispensabila a oricarei decizii de investitii, in mediu incert. El poate fi definit în mai multe moduri, însa este unanim acceptat faptul ca riscul reprezinta renuntarea la un avantaj cert imediat în favoarea unui câstig incert viitor.

Conceptul de risc este asadar legat de incertitudine si rentabilitate. Obiectivul investitorilor nu este însa evitarea riscului, ci obtinerea unei rate de rentabilitate care sa recompenseze nivelul de risc asumat. În decizia de investitii se porneste de la premisa ca, în general, investitorii au aversiune fata de risc, astfel încât, la acceasi rata de rentabilitate, un nivel mai scazut de risc este preferat unui nivel mai ridicat de risc. De aceea, asumarea unui nivel de risc pozitiv se asteapa sa fie recompensata de o speranta de rentabilitate superioara celei specifice investitiei cu grad zero de risc.

În functie de înclinatia investitorilor fata de risc, acestia se clasifica în urmatoarele categorii:

- Investitori care au aversiune fata de risc – ei penalizeaza rata de rentabilitate asteptata, asociata unui proiect cu grad ridicat de risc.

- Investitori neutri fata de risc – apreciaza proiectele de investitii doar prin prisma sperantei de rentabilitate, fara a penaliza riscul acestuia.

- Investitori care iubesc riscul – prefera proiectele care se caracterizeaza printr-un grad de risc ridicat, atât pentru „suspansul” conferit, cât si pentru speranta de rentabilitate superioara unui proiect cu risc mai redus.

Functiile de utilitate ale investitorilor sunt întotdeauna monoton crescatoare, deoarece utilitatea marginala este pozitiva pentru orice nivel al averii investitorului. În functie de înclinatia spre risc a investitorilor, identificam trei functii de utilitate: