Eficiență și rentabilitate

Multi economisti din trecut si de astazi considera ca eficienta se poate defini prin obtinerea unui maxim de efect, cu minimum de effort. Mai rational pentru criteriile logice de alegere, apreciem ca, la un anumit nivel , calitativ si cantitativ al efortului, eficienta se masoara prin rezultate cat mai mari.

O formula a eficientei poate fi urmatoarea:

valoarea productiei / valoarea resurselor utilizate = masura eficientei

Eficienta economica este astazi definita ca un raport intre rezultatele economice obtinute si factorii de productie utilizati.

In plan cantitativ si cu ajutorul instrumentarului matematic si statistic utilizat, exista mai multe forme de exprimare a raportului intre rezultate si chetuieli si anume:

a) nivelul de ocupare a fortei de munca active;

b) nivelul productivitatii muncii;

c) gradul de utilizare extensiva si intensiva a capacitatilor de productie;

d) gradul de valorificare a resurselor naturale;

e) nivelul produsului net (venitului net);

f) nivelul costului de productie la intreaga productie si pe unitatea de produs fizic;

g) nivelul calitatii bunurilor si serviciilor in raport cu cerintele cumparatorilor si de resursele disponibile;

h) posibilitatile de mentinere sau de intrare intr-o activitate de producere, distributie sau consum de bunuri si servicii.

Indicatorii macroeconomici ai eficientei sunt:

1) eficienta economica a productiei sociale ce exprima eficienta utilizarii factorilor de productie: forta de munca, capitalul fix, capitalul circulant.

Relatia de eficienta este:

Y=E(M+F+C)

unde:

Y=produsul national brut sau net

M=forta de munca ocupata

F=valoarea capitalului fix national, utilizat

Gheorghe Macovei: Fundamentele gandirii economice

Editura: Ion Ionescu de la Brad