Dimensiunile sectorului public

Introducere:

Dimensiunea sectorului public și privat este relativă. Nimeni nu poate să spună cu precizie care este dimensiunea optimă a sectorului public și care este dimensiunea optimă a sectorului privat. „ De când ne naștem și până murim, viețile noastre ne sunt afectate în nenumărate rânduri de activitatea guvernamentală:

- Ne naștem în spitale care sunt publice, nașterea este apoi înregistrata public ( prin certificatul de naștere) din care reies drepturile și obligațiile noastre de cetățeni ai statului.

- Cei mai mulți dintre noi, 90%, urmează școli publice.

- Cu toții primim la un moment dat al vieții banii de la Guvern (stat), prin intermediul programelor, ce se concretizează în burse alocații, ajutor de șomaj, ajutor de șomaj, ajutoare sociale, asistență socială și asigurare medicală.

- Cu toții plătim taxe statului ( taxe pentru vânzări, pentru facilități, pentru necesitați: benzina, telefon, calatorii, taxe pentru salubritate, asigurări sociale,etc.)

- O parte din forța de muncă este angajata a statului și pentru restul statul are un rol important cu privire la condițiile de angajare și muncă.

- Statul administrează și controlează ceea ce consumam, unde trăim, și în ce fel de case locuim.

- Călătorim pe drumuri publice și pe autostrăzi; resturile menajere ne sunt colectate de agenții publice; apa necesara ne este oferita de companii publice.

- Legile după care trăim reglementează și disputele dintre indivizi sau intre firme.

- Fără normele de protecția mediului multe din orașe ar fi nelocuibile. Fără regulile de circulație, riscul în trafic ar fi mult mai mare.

În toate activitățile economice ce deservesc interesul general statul își manifesta prezența într-o oarecare măsură.

Încă din 1980, în Europa, fenomenul de privatizare (transformarea întreprinderilor guvernamentale în firme private) a avut un trend ascendent, însă rolul statului s-a păstrat.”

Stiglitz Joseph

1.1.Statul, actor economic

De-a lungul secolului XX și în special între cel de-al II-lea război mondial și sfârșitul anilor `70, sectorul public a cunoscut o expansiune formidabila. Talia sa, măsurată prin volumul cheltuielilor publice totale și prin produsul intern brut s-a triplat, cel puțin în unele tari mărindu-se chiar de circa 4 ori, pentru ca la începutul anilor `90 să atingă 40-50% în aproape toate țările OCDE .

Omniprezența statului în viața economică și socială se manifestă sub dublu aspect:

- pe de o parte, el furnizează colectivității nenumărate prestații adesea foarte costisitoare în domenii foarte variate precum: securitate, apărare, asigurări medicale si pentru bătrânețe, educație, cercetare, transporturi, energie, comunicații, cât și pentru protecția mediului.

- pe de alta parte, el intervine, in mod continuu, asupra funcționalității economiei de piața prin intermediul unor masuri de reglementare sau financiare pentru a fixa regulile jocului și pentru a corecta deficiențele acestuia.

Aceste intervenții au fie caracter reglementar, de exemplu atunci când statul fixează normele maxime admise de poluare, fie financiar, atunci când acesta încearcă să modifice distribuția veniturilor sau atunci când încearcă o relansare a activității economice printr-un program de creștere a cheltuielilor publice. Aceasta activitate intensă a sectorului public joaca un rol economic considerabil. Statul recurge din plin la resursele economice limitate, la factorii de producție (muncă, capital, pământ, resurse naturale și energie) cât și la bunuri și servicii produse de către sectorul privat însa totodată operează importante transferuri de venituri între diferitele grupuri ale populației. În plus, activitatea sa are repercusiuni considerabile în domeniul economico-social, chiar daca adesea ele sunt mai puțin vizibile. În realitatea de zi cu zi, politicile inițiate în domeniul economiei publice, ca și în celelalte domenii ale politicii economice, sunt profund dominate de către doctrinele partidelor politice și interesele grupurilor de presiune și rareori se bazează pe o analiză științifică riguroasa. Contribuția științei economice se concretizează, în principal în trei aspecte:

- identificarea și descrierea activității publice și repercusiunilor sale asupra economiei și societății;

- punerea în evidență a relațiilor cauză-efect și a mecanismelor sub-adiacente;

- ameliorarea eficacității politicilor urmărite, grație unei mai bune cunoașteri a acestor mecanisme.

Domeniul analizei economice ce consacra o atenție deosebita studiului statului, ca actor economic adeseori admite denumiri diferite precum: „economie publica” sau „finanțe publice”. Economia publică ca disciplină științifică axată pe studiul statului, ca actor economic, constituie un subiect vast și diversificat. Studiul statului, ca actor economic, sub alta denumire economia publică, impune in prealabil cunoașterea unui anumit număr de noțiuni generale referitoare la câmpul de investigație economică și la mediul său. În primul rând, trebuie precizate principalele caracteristici ale sectorului public și, pe de alta parte, trebuie stabilite legăturile care o aproprie de economia politică.