Determinarea riscului de faliment la nivelul întreprinderii

1. Introducere

Riscul de faliment reprezintă posibilitatea de apariție a incapacitatii de achitare a tuturor datoriilor scadente ca urmare a încheierii cu deficit a exercițiilor anterioare, obligațiile neacoperite rămânând exclusiv în sarcina creditorilor.

Diagnosticarea companiilor cu privire la riscul de faliment este din ce în ce mai necesară, atat în vederea elaborării deciziilor actuale, cât și viitoare. În majoritatea cazurilor, diagnosticarea întreprinderii este apreciată numai în momentul în care compania se află în dificultate financiară; totuși, companiile cu un management responsabil utilizează acest instrument în mod continuu, chiar și atunci când performanța lor financiară este crescută.

Scopul acestui studiu este de a fundamenta un model empiric, eficace în determinarea riscului de faliment pentru companiile din economia românească. Pe baza informațiilor financiare din perioada 2009-2017, pe un eșantion de 10 companii , am elaborat un model econometric pentru determinarea riscului de faliment. Rezultatele obținute pot constitui un punct de reper pentru întreprinderile românești în fundamentarea deciziilor, în scopul evitării eșecului financiar.

Obiectivul unui astfel de model este de a construi o relație care să descrie, prezică și să controleze riscul de faliment ținând cont de evoluția variabilelor independente.

2. Stadiul actual al cunoașterii

Aziz, Dar (2006) au analizat 89 de studii privind predicția riscului de faliment în perioada 1968-2003. Ei au efectuat o analiză critică a metodologiilor și a constatărilor empirice ale aplicării acestor modele în 10 țări diferite și au constatat că modelele multi variabile (Z-Score) și logistice au fost cele mai populare în cele 89 de lucrări studiate.

Matúš Mihalovič (2016) a elaborat doua modele bazate pe analiza discriminatorie și regresia logistică, pentru prognoza falimentului în Slovacia. Ambele predicții privind falimentul au fost estimate utilizând date contabile pe un eșantion de grupuri de firme slovace, sănătoase și nesănătoase. Concluziile la care a ajuns autorul au fost că metoda analizei discriminatorie nu este o metodă recomandată pentru predicția falimentului în Slovacia, deoarece : (i) modelului nu se explică proporția adecvată a variabilității; (ii) unele presupuneri statistice sunt încălcate; - multicoliniaritatea, prezența valori anormale a rapoartelor. În ceea ce privește estimarea modelului logit, autorul a concluzionat că acesta este inutil. O astfel de afirmație a fost evidențiată de semnificația generală a diferențelor de deviere (p-value-0.0851). Aceasta indică faptul că valorile așteptate nu diferă semnificativ de cele observate. De asemenea, poate conduce la concluzia că modelul propus în versiunea sa nu este aplicabil în mediul de afaceri slovac. Acest lucru se poate datora faptului că au fost selectate variabile nepotrivite.

3. Metodologia cercetării

În această secțiune sunt prezentate eșantionul și variabilele utilizate în cercetare. De asemenea, în cea de-a doua sub-secțiune vor fi descrise modelele econometrice.

3.1. Prezentarea variabilelor si a esantionului

Baza de date folosită pentru această cercetare cuprinde 10 companii nefinanciare listate la Bursa de Valori București. Am utilizat date cu o frecvență anuală acoperind perioada 2009-2017. Datele pentru acest studiu au fost obținute de pe platforma Bloomberg.

Pentru a analiza riscul de faliment, am selectat rate financiare din diferite domenii ale evaluării sănătății financiare. Colectarea unui set cuprinzator de rate financiare, reprezinta un proces fundamental pentru o abordare predictive.

- Scorul Z Altman

Acest model este unul dintre cele mai utilizate modele de analiză a riscului de faliment, fiind adesea considerat un punct de referință în acest domeniu de analiză. Având în vedere faptul că modelul include un indicator obținut pe baza capitalizării bursiere, acest model este aplicabil numai companiilor listate. Cu toate acestea, în timp, scorul Altman a fost adesea adaptat chiar și pentru entitățile necotate pentru a răspunde necesităților lor de informare a părților interesate (bănci, furnizori, etc.)

Acest model este utilizat în cea mai mare parte în țările industrializate și se bazează pe următoarea funcție:

Z = 1,2 XI + 1,4 X2 + 3,3 X3 + 0,6 X4 + 1,0 X5

Variabilele considerate pentru acest model au următoarea formă:

XI = capital circulant / total activ

X2 = profit reinvestit / total activ

X3 = profit înaintea plații impozitului și a dobânzilor / total activ

X4 = capitalizare bursiera / datorii pe termen lung

X5 = cifra de afaceri / total activ

Din conținutul informațional al indicatorilor rezultă faptul că nivelurile lor sunt chiar mai bune dacă înregistrează o valoare absolută mai mare. Prin urmare, scorul Z este interpretat după cum urmează:

- când scorul Z este mai mic sau egal cu 1,8 , starea de faliment este iminentă;

- când scorul Z este mai mare decât 2,99, situația financiară este bună , probabilitatea de faliment este foarte scăzută, neglijabilă;

- când scorul Z este situat între valorile 1,8 și 2,99, situația financiară a întreprinderii este dificilă, performanțele sunt clar diminuate, iar probabilitatea de faliment este ridicată. Într-o astfel de situație, întreprinderea poate reîncepe activitatea, dacă adoptă o activitate financiară adecvată.