Definirea și Cuantificarea Riscului Valutar - Studiu de Caz

Capitolul 1. Definirea și cuantificarea riscului valutar.

Riscul valutar reflectă probabilitatea de a se înregistra pierderi din contractele comerciale internaționale sau din alte raporturi economice datorită modificării cursului de schimb al valutei în perioada de la încheierea contractului și până la scandeță.

În literatura de specialitate se întâlnesc diverse definiții ale riscului valutar, toate bazându-se pe trei pilotni:

- Averea acționarilor;

- Activele firmei;

- Poziția financiară a firmei.

Toate acestea pun în evidență faptul că autorii au acordat o atenție deosebită riscului valutar ca element specifiv mediului extern al corporației moderne și mai puțin riscului valutar ca risc specific sistemului bancar.

Riscul valutar, denumit și riscul de schimb, ca o componentă a riscului de piață exprimă posibilitatea ca fluctuația cursului de schimb să afecteze negativ profitul banca.

Deasemenea prin risc valutar se mai poate înțelege probabilitatea unei pierderi sau a unui câștig în urma modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare sub influența factorilor economici, monetari, financiari, sociali și politici.

Riscul valutar reprezintă posibilitatea ca variația cursului valutar de piață să influențeze negativ marja dobânzii bancare. Cauza acestui risc o poate constitui operațiunile bancare în valută – pasivele și activele externe. Deoarece aceste elemente sunt posturi bilanțiere ale bilanțului bancar sonsolidat exprimat în moneda națională la cursul zilei, variața crusului de schimb poate determina câștiguri sau pierderi rezultate idiferent de efortul băncii și nici nu depinde de calitatea managementului.

Tipuri de expunere la riscul valutar:

- Expunerea tranzacțională;

- Expunerea economică;

- Expunerea de translație sau de conversie.

Expunerea tranzacțională rezultă din evidențele contabile și constă în utilizarea mai multor valori ale cursului de schimb pentru a evalua același active. Expunerea are o anumită semnificație numai pe termen scurt putând fi minimizată prin operațiuni de hedging.

Expunerea economică cuantifică influența fluctuațiilor cursului de schimb asupra valorii băncii, a firmelor și chiar a statului.

Expunerea de translație sau de conversie apare în cazul firmelor care derulează tranzacții internaționale.

Datorită Globalizării se mai pot identifica următoarele riscuri asociate expunerilor tradiționale la riscul valutar:

- Riscul de (ne)decontare;

- Riscul față de partener;

- Riscul contabil.

Riscul de (ne)decontare este determinat de locațiile diferite în timp și spațiu ale părților implicate în decontare care pot genera pierderi reduse sau considerabile, în raport cu evoluția cursului de schimb.

Riscul față de partener rezultă din incapacitatea partenerului de a efectua plata.

Riscul contabil este general de procesul de conversie a rapoartelor financiare ale sucursalelor situate în străinătate.

Principalele elemente supuse riscurilor datorate globalizării sunt creanțele de încasat, datoriile, repatrierea veniturilor sau dividentelor etc.

Un agent economic poate fi supus in același timp la mai multe tipuri de riscuri. De exemplu, daca o companie care derulează operațiuni de import – export poate fi afectată de neonorarea plății partenerului extern și de evoluția nefavorabilă a cursului de schimb.

Riscul valutar îmbracă forme variate și poate fi evident sau ascuns. Acest risc poate exista pentru o companie, fără ca aceasta să îți dea seama de existența lui. Prezneșa riscului valutar și tipurilede manifestare ale acestuia trebuie identificate înainte ca acestea să poată fi administrate efectiv.

Exemple în care intervine riscul valutar

1. O companie de import din SUA a cumpărat porţelan „Wedgwood” de la un furnizor din Anglia, iar facturarea s-a efectuat în lire sterline. Suma trebuia plătită după 30 de zile. În acest scop, compania americană de import trebuia să cumpere lire sterline în intervalul de timp dintre data în care a fost făcutăcomanda şi data efectivă a plăţii sumei respective.

2. O companie de export din SUA a vîndut un echipament de tăiat copaci unei companii din Tailanda. Pentru a fi competitivă, compania din SUA trebuia să întocmească factura pentru clientul său în moneda naţională a Tailandei, respectiv în „Thai baht”. Compania americană exportatoare a trebuit să convertească „Thai baht” în dolari americani după primirea chitanţei de plată.

3. New Products Inc. îşi exporta produsele în Nigeria şi îşi factura clientul în dolari americani. Plata sE efectua într-un interval de zece zile de la data livrării mărfii.