Declinul băncilor de investiții

1. Istoricul bancilor de investitii

In anii `20, pe o piata cu o crestere fantastica, bancile comerciale (cele care fac depozite de economii, dau imprumuturi pentru case etc.) s-au aruncat cu nesabuinta sa dea imprumuturi facile, sa faca investitii si sa cumpere actiuni.Cand balonul a explodat, in 1929, expunerea de pe Wall Street a tras in jos bancile comerciale. Un deceniu de maxime bursiere a luat brusc o intorsatura negativa in saptamanile dinainte de 29 octombrie1929, zi cunoscuta drept Martea Neagra. Actiunile au intrat intr-o cadere libera care a decimat sistemul financiar american. Pana la momentul final al crizei, in 1932, titlurile au pierdut aproape 90% din valoare. Declinul, pus pe seama speculatiilor si a colapsului serviciilor publice, a fortat inchiderea a 11.000 din cele 25.000 de banci ale tarii. In absenta unor depozite asiguratoare si a altor metode de protejare, rezultatul a fost devastator. Caderea Wall Street a luat cu ea bancile si negoturile pentru oamenii obisnuiti. Raspunsul politic a fost construirea unui zid intre bancile de investitii si cele comerciale, un zid care a trait cu doua decenii mai mult decat Zidul Berlinului.

Franklin Delano Roosevelt si Congresul dominat de democrati iau o decizie pentru a rezolva ceea ce s-a numit Marea Depresiune si anume promulga Actul Glass-Steagall. Actul Glass-Steagall este cel care a separat, dupa Marea Depresiune, bancile comerciale si cele de investitii. Cele patru sectiuni Glass Steagall au devenit cunoscute sub denumirea de GS Act. Potrivit GS Act, bancile comerciale nu aveau voie sa emita obligatiuni cu exceptia celor municipale si sa faca plasamente private. Bancile de investitii nu aveau voie sa ofere servicii bancare comerciale. Obiectivele actului erau sa descurajeze intelegeri secrete intre firme in sectorul bancar si sa previna o eventuala criza bancara intre 1930 si 1933.

Primele banci de investitii din America au marit capitalurile pentru corporatii mari si pentru guvern, prin emitere de obligatiuni si au aranjat fuziuni si achizitii. Totuşi, încă din a doua jumătate a anilor ’80, legislaţia a permis marilor bănci comerciale să desfăşoare unele activităţi de investiţii, precum subscrierea de obligaţiuni corporatiste, cu condiţia ca veniturile aduse de aceste activităţi să nu depăşească 20% din veniturile totale ale băncii.

In ultimii 50 de ani, veniturile generate de activităţile băncilor de investiţii la nivel mondial au urmat o evoluţie crescătoare continuă, ajungând în 2007 la 84,3 miliarde de dolari. Aceasta a reprezentat o creştere cu 21% faţă de anul precedent şi o dublare a nivelului din anul 2003. În ciuda faptului ca anul 2007 a fost un an în care s-au raportat valori record ale veniturilor din comisioane, multe bănci de investiţii au înregistrat pierderi substanţiale generate de expunerile lor faţă de investiţiile în derivative având ca suport active din piaţa imobiliară americană.

În 2007 băncile de investiţii din SUA au generat 53% din totalul veniturilor la nivel mondial, fiind urmate de cele din Europa (inclusiv Orientul Mijlociu şi Africa) cu 32% şi Asia cu 15%.

În ultimii 10 ani veniturile băncilor de investiţii americane provenind din comisioane au crescut cu 80%, în timp ce cele ale băncilor din Europa şi Asia au înregistrat creşteri mult mai spectaculoase de 217%, respectiv 250%. Acest fapt denotă puternica tradiţie a băncilor de investiţii americane faţă de cele europene şi asiatice ale căror pieţe de profil s-au dezvoltat mai recent valorificându-şi la maximum potenţialul de creştere. O altă caracteristică a acestui sector ce trebuie menţionată este gradul ridicat de concentrare în cadrul câtorva mari centre financiare precum New York, Londra sau Tokyo.

Sectorul băncilor de investiţii reprezintă unul dintre cele mai globalizate sectoare de activitate, aflat într-o continuă dezvoltare prin generarea de noi şi noi produse financiare. De-a lungul timpului, datorită puternicului interes manifestat de cumpărători pe piaţă, o mare parte a produselor oferite de băncile de investiţii au fost standardizate şi tranzacţionate la bursă, dar şi pe pieţele OTC. Pe piaţa americană cele mai importante bănci de investiţii sunt: Bank of America,Bank of Montreal, Barclays, CIBC (Canadian Imperila Bank og Commerce), Citigroup,JP Morgan Chase, Key Bank, Royal Bank of Canada, Toronto Dominion Bank,Waschovia Corporation şi Wells Fargo&Co.

2. Activitatile bancilor de investii si rolul acestora

2.1. Bancile universale

Aceste banci ofera toata gama de produse bancare, impreuna cu servicii nebancare, sub o singura entitate. In plus, bancile au legaturi directe intre ele si fac comert prin cross-shareholdings si printr-un management comun. Activitatile financiare includ urmatoarele:

- intermedierea si lichidarea depozitelor;

- imprumuturilor, comert cu instrumente financiare;

- asigurari,activitati bursiere;

- servicii corporative de supraveghere, incluzand fuziuni si achizitii.

Germania este tara mama a bancilor universale, ca Deutsche Bank si Dresdner. Desi bancile germane pot detine concerne comerciale, suma investitiilor bancare(in valoare de 10% din capitalul firmei comerciale) plus alte investitii fixe nu pot intrece capitalul total al bancii. Influenta bancilor e crescuta deoarece micii actionari numesc banca sa-i reprezinte cand fac un depozit cu actiunile lor la banca. Deutsche Bank este actionar majoritar ca de exemplu la Daimler-Benz (automobile), Allianz, Metallgesellshaft, Philip Holzman (constructii) si Munich Re (o larga firma de asigurari).Aici intervine rolul bancilor comerciale si de investitii.Expansiunea activitatilor a ajutat la diversificarea acestor firme, dar nu fara probleme.De exemplu, la Lehman Brothers, Goldman Sachs si altii, cresterea schimburilor a determinat o tensiune intre noii clienti si banca. Principalul rol al băncilor de investiţii este acela de a crea şi întreţine o piaţă a informaţiei care facilitează tranzacţiile cu titluri, tranzacţii în cadrul cărora informaţia joacă un rol esenţial. O bancă de investiţii este definită ca un intermediar financiar care oferă clienţilor săi-persoane juridice (mari companii şi corporaţii) o gamă largă de produse financiare cum sunt: cumpărarea, subscrierea şi tranzacţionarea de titluri pe piaţa de capital, consultanţă în cadrul tranzacţiilor de tipul achiziţii şi fuziuni, sau managementul activelor.Bancile de investitii moderne au un set largit de activitati:emiterea de obligatiuni,fuziuni si achizitii,schimburi de obligatiuni, proprietati,consultanta financiara si custodie globala.