Datoria publică și indicatori de apreciere a datoriei externe

1.1 DATORIA PUBLICA

In general, datoria publica cuprinde totalitatea sumelor datorate de catre stat (respectiv de catre administratia centrala de stat, unitatile administrative-teritoriale si de unele institutii publice), la un moment dat, creditorilor sai interni si externi, personae fizice si juridice.

Conform legislatiei din Romania, datoria publica este reprezentata de totalitatea obligatiilor pecuniare la un moment dat, rezultate din imprumuturi, in lei si in valuta, pe termen scurt,mediu si lung,contracte de stat in nume propriu sau garantate de acesta, precum si obligatiile statului catre trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar in vederea acoperirii deficitelor bugetului de stat.

In unele tari se face deosebirea intre datoria publica bruta si cea neta.

Datoria publica bruta cuprinde valoarea totala a efectelor publice , indiferent de detinatorii acestora, iar datoria publica neta reprezinta numai valoarea efectelor publice detinute de personae fizice si juridice, altele decat cele de drept public.

Diferenta intre datoria bruta si cea neta reprezinta valoarea efectelor publice in care au fost plasate diferite fonduri apartinand statului.

In cadrul datoriei publice, sumele exigibile la termen scurt poarta denumirea de datorie flotanta, iar cele exigibile la termen mijlociu si lung-datorie consolidata.

In Romania, activitatile privind contractarea si garantarea de imprumuturi interne si externe rambursabile generatoare de datorie publica, si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin intermediul Ministerului Finantelor.

In functie de piata pe care este lansat un imprumut si de valuta in care este emis, datoria publica poate fi interna si externa.

In Romania, evolutia datoriei publice interne se reprezinta astfel:

Evolutia datoriei publice interne in Romania

Datoria publica interna

In vederea finantarii si refinantarii datoriei publice interne, Guvernul poate contracta imprumuturi de stat, in lei sau in valuta, de pe piata financiara interna sau externa. Ministerul Finantelor poate garanta, in numele si in contul statului, creditele bancare interne, pe termen scurt,mediu sau lung, contractiile de la bancile comerciale de catre agentii economici pentru urmatoarele scopuri:

-realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile imputernicite;

-constituirea stocurilor la principalele produse strategice necesare economiei nationale;

-realizarea lucrarilor agricole;

-productia cu ciclu lung de fabricatie destinata exportului;

-realizarea unor obiective de investitii de interes national.

In unele tari,prin legislatia financiara, s-au stabilit anumite limite pe care le poate atinge datoria publica.

Aceste limite sunt obligatorii insa numai pentru guvernele centrale, fapt pentru care intreprinderile de stat, institutiile publice si organele locale apeleaza la imprumuturi tot mai des, deoarece legea pentru ele nu stabileste nici o limita.

Imprumuturile de stat pot fi angajate pentru acoperirea necesitatilor determinate de:

-deficitul bugetar prevazut prin legea anuala de aprobare a bugetului de stat;

-cheltuielile publice de interes national pentru obiective de investitii, care nu se pot finanta din resurse curente ale bugetului de stat;

-refinantarea datoriei publice interne, etc.

In Romania, la solicitarea consiliilor locale si judetene, prin legea bugetara anuala se pot autoriza unitatile administrative-teritoriale sa contracteze imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor privind realizarea unor actiuni temeinic fundamentale. In acest sens se emit titluri de valoare, cu conditia ca unitatile respective sa poata garanta acoperirea dobanzilor si rascumpararea titlurilor respective. Constatarea si autorizarea garantiei se efectueaza prin organele teritoriale ale Ministerului Finantelor.

Imprumuturile de stat interne pot fi contractate si prin emisiunea de valori mobiliare cum sunt: obligatiunile, bonurile de tezaur, titlurile de renta sau alte inscrisuri. Emisiunea de valori mobiliare, vanzarea, rascumpararea si plata dobanzilor si a altor speze aferente se face direct de catre Ministerul Finantelor sau prin intermediul altor institutii financiare specializate, care dobandesc calitatea de agent al statului.

Rambursarea imprumuturilor contractate se asigura din urmatoarele surse:

-excedentele bugetului de stat(daca exista asa ceva);

-imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriilor;

-alte surse.

Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor si consta in:

-contractarea imprumuturilor de stat;

-organizarea si tinerea evidentei prin conturi specifice;

-calculul si plata dobanzii, comisioanelor si spezelor datorate;

-efectuara altor operatiuni, inclusive cele care decurg din gestionara Fondului de risc pentru garantii interne.

Fondul de risc pentru garantii interne se constitue pentru acoperirea riscurilor financiare care pot surveni din garantarea de catre stat a creditelor bancare contractate de agentii economici in scopurile si pentru destinatiile legal prevazute. Acest fond este alimentat din urmatoarele surse:

-sumele incasate sub forma de comisioane negociate cu beneficiarii creditelor bancare;

-dobanzile bonificate la disponibilitatile Fondului de risc pentru garantii interne;

-penalitatile aplicate pentru neplata in termen a comisioanelor datorate de agentii economici;

-sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie, care se stabilesc anual in functie de gradul minim de expunere la risc si de cuantumul celorlalte surse de alimentare a fondului de risc.