Datoria Publică la Nivelul Țărilor din Uniunea Europeană

Joaquin Almunia

declară: “Creşterea datoriei publice este inevitabilă...”

Elemente de teorie

Datoria publică cuprinde totalitatea sumelor împrumutate de autorităţile publice centrale,de unităţile administrative-teritoriale şi de alte entităţi publice, de la persoane fizice sau juridice pe piaţa internă şi în străinătate şi rămase de rambursat la un moment dat.

Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală. De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi de gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe).

În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind dată de valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă, în care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.

Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare. Instrumentele datoriei publice locale sunt:

• titlurile de valoare (obligaţiunile municipale);

• împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

• garanţiile acordate de autorităţile administraţiei publice locale..

Valoarea totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice locale se înscrie în registrul garanţiilor locale al acestei autorităţi şi se raportează anual prin situaţiile financiare. Acest registru cuprinde informaţii care să specifice suma totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice locale, precum şi detalierea garanţiilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a garanţiilor locale, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a contractului de împrumut, copii de pe fiecare document primar care atestă:

• contractarea/garantarea împrumutului;

• actul adiţional la contractul/acordul de împrumut/garantare, dacă au fost aduse modificări la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.

Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/garantat, raportat la Ministerul Finanţelor Publice a datelor privind datoria publică locală se efectuează lunar, în termen de 20 de zile de la sfârşitul perioadei de raportare.În scopul evaluării datorie publice locale, orice obligaţie de plată, exprimată în altă monedă decât cea naţională, este calculată în moneda naţională, utilizându-se cursul de schimb valutar pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea.

Datoria publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice al statului respectiv, de pe pieţele financiare.

Datoria publică guvernamentală internă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente, în lei sau în valută, inclusiv sumele temporar din disponibilităţile contului general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare.

Datoria publică guvernamentală internă este generată de:

• titlurile de stat în monedă naţională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piaţa internă, rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea datoriei publice;

• împrumuturile de stat de la băncile comerciale;

• împrumuturile de stat de la alte instituţii financiare interne, persoane juridice române, în condiţii rezultate în urma negocierilor;

• împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

• garanţii de stat la împrumuturi interne contractate de diverşi debitori.

Datoria publică guvernamentală internă efectivă este o parte a datoriei publice guvernamentale interne, întrucât evidenţiază obligaţiile directe şi indirecte ale statului faţă de creditorii interni, alţii decât Trezoreria statului. Deci, datoria publică guvernamentală internă efectivă nu include împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului.Ministerul Finanţelor Publice este contractantul şi administratorul datoriei guvernamentale, având totodată şi autoritatea de a stabili balanţa zilnică a contului general al Trezoreriei Statului, viitoarele cerinţe de lichitate, scadenţa datoriei publice guvernamentale, costurile cu dobânda corespunzătoare şi refinanţarea/diminuarea datoriei publice guvernamentale.

Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice nerezidente în statul respectiv.

Datoria publică guvernamentală externă este generată de:

• titlurile de stat în valută plasate pe piaţa financiară externă;

• împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;

• împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

• împrumuturile de la persoane juridice străine;

• împrumuturile de la bâncile străine sau de la companii străine;

• garanţii de stat la împrumuturi externe contractate de diverşi debitori.

Gradul de îndatorare a ţării la un moment dat se determină prin raportarea soldului datoriei publice la produsul intern brut.Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea adăugată într-un an este gravată de datoria publică.La acelaşi procent din produsul intern brut, povara datoriei publice este mult mai greu de suportat de o ţară în curs de dezvoltare decât una dezvoltată.