Curba Laffer și reflectarea sa în politicile fiscal - bugetare

1. Curba Laffer – concept teoretic

În economie, curba Laffer este o reprezentare teoretică a relatiei dintre veniturile bugetare si impunerea fiscală, cu toate cotele ei posibile de impozitare. Este folosită să ilustreze conceptul de „elasticitate a veniturilor impozabile” (si anume, faptul că venitul impozabil se va schimba în raport cu schimbările ce au loc în cota de impozitare). În teorie, se pleacă de la ipoteza conform căreia se cunosc nivelurile veniturilor din impozitare în cazul cotelor de impozitare extreme, de 0% si respectiv 100%. Este clar faptul că la o cotă de 0% nu se obtine niciun venit, iar ipoteza curbei Laffer spune că o cotă de impozitare de 100% va genera de asemenea un venit nul, deoarece la o asemenea cotă nu mai există niciun stimulent pentru un contribuabil rational să mai obtină vreun venit, si deci venitul la acest nivel al cotei de impozitare va fi 100% din 0. Dacă o cotă de 0 %, cât si una de 100% nu generează niciun venit, atunci este logică existenta măcar a unei cote de impozitare între aceste două niveluri ce generează venituri bugetare. Curba Laffer este reprezentată de obicei sub forma unui grafic ce porneste de la o cotă de 0%, venit 0, se ridică până la un punct de maxim al veniturilor generate, corespunzător unei cote de impozitare intermediare, si apoi coboară din nou până la un nivel al veniturilor nul, ce corespunde unei cote de 100%. Însă, sunt un infinit de curbe ce satisfac aceste conditii limită. Putine afirmatii pot fi făcute în continuare fără ipoteze suplimentare sau date empirice

Laffer descrie modelul său din punctul de vedere al interactiunii a două efecte ale impozitării: un „efect aritmetic” si un „efect economic”. „Efectul aritmetic” presupune că veniturile fiscale generate sunt egale cu cota de impozitare înmultită cu venitul disponibil pentru impozitare (baza de impozitare). „Efectul economic” presupune că, cota de impozitare va avea un impact asupra bazei de impozitare însăsi. La nivelul extrem al cotei de impozitare, de 100%, statul – din punct de vedere teoretic – colectează un venit fiscal egal cu 0 deoarece contribuabilii îsi schimbă comportamentul în raport cu cota de impozitare: ori nu au niciun stimulent pentru care să muncească, ori găsesc o modalitate să evite plata impozitului. De aceea, „efectul economic” al cotei de impozitare de 100% este reducerea bazei de impozitare la 0. În acest caz, între 0% si 100% se află un nivel al cotei ce va maximiza veniturile. Reprezentările grafice ale curbei par să plaseze această rată în jurul valorii de 50%, dar cota optimă ar putea fi, din punct de vedere teoretic, orice procent mai mare decat 0% si mai mic decât 100%. În mod similar, curba este reprezentată de obicei sub forma unei parabole, dar nu este niciun temei care să sustină că acest lucru este necesar