Criza Monetara Europeana 1922-1923

Extras din referat Cum descarc?

Inaintea tulburarilor de pe piata de schimb valutara din 1992-1993, Mecanismul Ratelor de Schimb al Sistemului Monetar European, parea sa reprezinte o reusita a aranjamentelor monetare intraeuropene, capabil sa furnizeze un cadru functional ce ar duce, eventual, la o completa uniune monetara catre membrii Comunitatii.
Dar ,, euforia" determinata de evolutiile pozitive s-a estompat odata cu dereglarile majore ale sistemului. gl721l7154illk 
In ianuarie 1992, SME celebra 5 ani de stabilitate a ratelor de schimb - 60 de luni fara realinieri.
Spre sfarsitul anului SME trebuia sa faca fata celei mai severe crize din istoria sa. Doua din cele zece monede (lira sterlina si lira italiana ) au iesit din sistem. Grecia nu era membra a ERM iar francul luxemburghez era asociat francului belgian. Alte monede, peseta spaniola si escuad-ul portughez, s-au depreciat involuntar (Islanda a cunoscut acelasi fenomen la inceputul anului 1993). Spre sfarsitul anului 1992, Comitetul monetar al UE a avut trei intalniri intr-un efort lipsit de izbanda, pentru restabilirea echilibrului.
Daca in perioada 1979-1987 au existat 11 realinieri, intre 1987-1992 nu s-a produs nici o realiniere.
O a 12-a realiniere a avut loc pe 1 ianuarie 1990 inlocuind marja larga de fluctuatie a lirei italiene cu o ,,banda" mai ingusta, marind rata centrala fata de DM cu 3,5%. Nevoia realinierilor reflecta persistenta diferentelor dintre ratele inflatiei in tarile SME.
Realinierea din ianuarie 1987, ultima din ,,vechiul SME", a fost privita ca avand o natura fara precedent, datorandu-se nu atat dezechilibrelor SME, cat factorilor externi.
Interpretarea situatiei a dus la revizuiri ale aranjamentelor SME, care sa intareasca interventia si sa incurajeze coordonarea politicilor monetare. Pentru prima oara era permisa creditarea inainte ca o moneda sa atinga limita marjei de fluctuatie.
Controlul capitalului era solutia eliminarii presiunilor. Acest control a luat forme diferite, de la taxe asupra anumitor monede straine, pana la restrictii impuse bancilor de a imprumuta in strainatate. Ele au fost eliminate cu un corolar al ,,programului 1992".
Actul Unic European permitea tarilor membre sa mentina controlul capitalului pe o perioada de maxim 6 luni pana la 1 iunie 1990 (cu exceptia Spaniei si Islandei pana la 31 decembrie 1991, si Portugaliei, Greciei pana la 31 decembrie 1993). Multi membrii SME au indepartat controlul asupra capitalului incepand cu 1990, chiar Spania si Portugalia si-au relaxat controlul.
Lira italiana a fost prima moneda din ERM care a dat semne de slabiciune in a doua jumatate a anului 1992. Observatorii au mentionat drept cauze:
- declinul dolarului ce a determinat scaderea competitivitatii lirei,
- posibilitatea unei taxe asupra depozitelor bancare si a obligatiunilor guvernamentale;
- deficitul bugetar, datoria publica;
- rezultatul negativ al referendumului asupra Maastricht-ului.
Banca Italiei a intervenit de-a lungul verii. In primele zile din septembrie moneda a inceput sa dea noi semne de slabiciune. O crestere cu 1,75% (pana la 15%) a ratei de refinantare a fost o masura insuficienta deoarece, intr-o saptamana lira a iesit din marja de fluctuatie; incepand cu aprilie 1992 lira a scazut mult mai jos decat marca germana.
In august, Marea Britanie a raportat cheltuieli de 1,3 miliarde USD din rezerva, pentru a tine lira din marja de fluctuatie fata de DM.
In prima saptamana din septembrie, Banca Angliei a luat cu imprumut 14,4 miliarde USD pentru a continua interventia , fapt ce a facut ca lira sa-si revina temporar. Pe 16 septembrie, Banca Angliei s-a angajat intr-o interventie masiva in sustinerea lirei, raportand cheltuieli de 20 miliarde USD, adica jumatate din totalul rezervelor sale. Dar masurile nu au fost suficiente.
Dobanda de refinantare a crescut de la 10% la 12% si apoi la 15%. Marea Britanie si Italia s-au retras din ERM, iar Spania a devalorizat peseta cu 5%, Portugalia cu 6%, Islanda a urmat acest trend in ianuarie.
Teoria economica spune ca sunt trei conditii necesare mentinerii ratelor de schimb fixe dar ajustabile:
1. Capacitatea de a recurge la ajustari relative ale preturilor.
Sistemul ratelor de schimb fixe a fost pus in fata dificultatilor cand s-au impus schimbari semnificative ale preturilor, bunurilor interne si externe, fortei de munca. Daca nu sunt permise schimbari ale ratei de schimb nominale, raspunsul trebuie gasit in ajustare si modificarea sincrona a salariilor si preturilor. Deci ratele de schimb fixe pot fi sustinute numai daca:
- socurile care cer masuri frecvente si sesizabile sunt putine;
- salariile individuale si preturile sunt ajustate lent;
- sunt putine schimbari ale ratelor de schimb nominale, in eventualitatea unor socuri exceptionale.
In practica primele doua nu apar, a treia a fost o trasatura a succesului cu rate de schimb fixe. 
2. Reguli monetare solide.
Din moment ce credibilitatea sistemului ratelor de schimb fixe are modificari ale ratelor de schimb in momente de dezechilibre exceptionale, realinierea datorita atacurilor speculative trebuie incadrata aici. 
Prescriptia SME ca o tara ce doreste sa-si schimbe paritatea trebuind sa obtina acordul celorlalte tari in urmarirea unor reguli monetare solide.
3. Capacitatea de a absorbi presiunile pietei.
O a treia conditie necesara pentru viabilitatea unui sistem cu rate fixe, are in vedere actiunile bancii centrale in moment de criza. O aplicare guvernamentala de aplicare a unei politici ,,solide", poate sa nu fie suficienta pentru stabilizarea ratelor de schimb daca guvernul este nou constituit iar pietele sunt inca nesigure de interventiile acestuia.
Un efort concertat este cerut spre a impiedica speculatiile. Un prim pas ar fi cresterea ratei de dobanzi interne - investitorii nu vor avea stimulente de a investi. O alta alternativa ar fi ca tarile cu moneda puternica sa intervina in sprijinul celor slabe. Acesta implica acumularea de rezerve, dar tarile cu moneda puternica se tem ca o interventie nelimitata ameninta stabilitatea preturilor.
Un alt mod de a absorbi presiunile pietei il reprezinta restrictiile asupra miscarilor de capital. Controlul capitalului ca masura administrativa, limiteaza fondurile ce pot fi legal si profitabil transferate intre monede pe perioade scurte de timp.
Cea mai populara explicatie a crizei din septembrie este competitivitatea: cresterea inflatiei, cresterea costului fortei de munca.
In septembrie existau trei categorii de tari cu monede in criza:
- Italia (cauza partiala - competitivitatea);
- Spania, Marea Britanie (plus doi noi membrii SME: Suedia, Finlanda);
- Franta, Belgia, Danemarca si Islanda (fara deteriorari semnificative de competitivitate).
Faza finala a crizei monetare a fost in februarie 1993, precedata de data de 29 iulie, cand Bundesbank a mentinut neschimbata rata de finantare. 
Investitorii se asteptau ca Bundesbank sa reduca aceasta rata pentru a slabi presiunea asupra francului francez si a altor monede slabe din ERM, celelalte tari nu-si puteau micsora ratele dobanzii, datorita rolului esential al DM. 
Francul francez a fost tinta principala a ,,luptei" ERM. Cu o rata reala a dobanzii ridicata, recesiunea si somajul in crestere (11,6% in acel moment), speculatorii s-au indoit de vointa Frantei de a urma politica austera a Bundesbankului.
In consecinta au renuntat la franci si au cumparat marci germane; de fapt speculatorii au mizat pe faptul ca prioritatile interne vor preleva asupra ratei de schimb externe. Pe 30 iulie, in ciuda eforturilor Bundesbankului (cheltuieli de 35 miliarde), francul francez a atins un nivel foarte jos. Alte banci centrale europene au intervenit pentru a sprijini coroana daneza, pesta spaniola, escudo-ul portughez si francul belgian. In weeK-end-ul 31 iulie - 1 august, ministrii de finante ai comunitatii au cazut de acord sa abandoneze apararea monedelor. Dupa noul plan, sapte din noua monede puteau oscila intr-o marja de +-15%.
Marja pentru peseta si escudo a fost stabilita la +-6%, in timp ce Germania si Olanda au stabilit o marja de +-2,25% intre monedele lor. Datorita marimii noilor marje, SME a devenit un sistem cu rate flotante. Dupa pararsirea ERM economiile lor au inceput sa creasca.


Fisiere in arhiva (1):

  • Criza Monetara Europeana 1922-1923.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!