Controlul Financiar Propriu

Controlul propriu reprezintă o analiză permanentă sau periodică asupra activiţăţii pe care o efectuează întreprinderea în vederea atingerii obiectivelor urmărite şi a evitării pe cît este de posibil a situaţiilor nefovorabile la care poate fi expusă unitatea respectivă.

Obiectivele Controlului Propriu:

1. Asigurarea unei activităţi cît mai profitabile.

2. Evitarea oricăror forme de risipă şi pagube, care ar putea diminua profitul.

3. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii în perioadele următoare.

4. Respectarea riguroasă a legislaţiei economico – financiare şi fiscale, evitînd astfel, plata de amenzi, majorări şi penalităţi.

5. Cointeresarea maximă a salariaţilor la rezultatele activităţii.

6. Asigurarea, în întreaga activitate, a unui climat de ordine şi disciplină în munca salariaţilor.

Criteriile de organizare a Contrilului Propriu:

1. Criterii obligatorii, care sunt stabilite prin lege, cum este cazul controlului financiar preventiv şi de gestiune.

2. Criterii, la aprecierea agentului economic cum ar fi de exemplu:

Specificul şi mărimea unităţii;

Numărul de salariaţi şi organizarea internă a unităţii;

Gradul de dotare cu echipamente electronice, computere, ş.a;

Dispersarea teritorială a unităţii în subunităţi.

Logistica Controlului Propriu:

Ca orice activitate umană organizată, controlul are forme şi metode proprii de executare, mijloace şi instrumente de acţionare, procedee şi tehnici pentru atingerea scopurilor sale.

În decursul timpului, experienţa controlului, a generat o metodologie proprie şi specifică, completată şi de unele prevederi legale, cum este cazul controlului financiar.

Pregătirea şi desfăşurarea acţiunii Controlului Propriu:

1. De unde derivă ( sau este aprobată ) acţiunea de control.

2. Caracterul acţiunii de control.

3. Scopul acţiunii de control.

4. Pregătirea acţiunii de control.

5. Organizarea acţiunii de control.

6. Desfăşurarea şi valorificarea acţiunii de control.

7. Urmărirea aplicării măsurilor formulate ca urmare a controlului desfăşurat.

Tematica de Control Propriu:

În activitatea practică a controlului, pentru a se fixa mai bine obiectivele şi scopurile unei acţiuni de control, se obişnuieşte, întocmirea unei tematici, potrivit modelului de mai jos privind a acţiune de control:

1. Sarcini şi orientări cu caracter general.

2. Scopul acţiunii.

3. Caracterul acţiunii.

4. Obiectivele principale de urmărit.

5. Indicaţii tehnice.

6. Modul de întocmire şi remitere a actelor de control.

7. Valorificarea, ce trebuie asigurată la nivelul unităţii, pe plan local şi modul de prezentare a propunerilor privind măsurile de luat la nivel central.

8. Indicaţii in legatură cu analizarea unor probleme legate de continua perfecţionare a activităţii controlate.

Metode, tehnici şi procedee de control.

Cunoaşterea, stăpînirea şi aplicarea cu discernămînt şi supleţe, în raport cu obiectivele controlului şi situaţiile din teren, a metodelor, tehnicilor şi procedeelor de control, constituie una din premisele de bază, care asigură eficienţă şi finalitate în activitatea de control.

Experienţa de control, a dovedit, cît de important este ca organele de control să cunoască teoretic şi să aplice selectiv, în practică, metodele, tehnicile şi procedeele de control, dintre care putem menţiona:

• Controlul integral ( în totalitate ), al cărui conţinut exprimă, pînă la urmă, cuprinderea în verifivare a întregii activităţi şi a tuturor documentelor şi operaţiilor care au avut loc într-o unitate. Controlul integral este indicat a se utiliza în cazul valorificării unor unităţi mici, a celor cu volum redus de operaţii. Dintre avantajele controlului integral, menţionăm că, această oferă concluzii asupra întregii activităţi, caracterizează pe deplin eforturile şi rezultatele, oglindeşte în totalitate lipsurile şi deficienţele din unitatea verificată.