Contractele SWAP

Introducere

În ansamblul fluxurilor financiare internaționale instrumentele derivate ocupă un loc important. Popularitatea acestora este o urmare a necesității strigente a participanților la tranzacții de a se proteja împotriva riscurilor inerente ce rezultă din angajarea în tranzacții pe plan internațional.

Principalele instrumente tranzacționate fie pe piețe standardizate fie pe piețe OTC sunt contractele futures, contractele de opțiuni, contractele forward și swap-urile. La acestea se adaugă desigur și alte instrumente sintetice care solicită din partea utilizatorilor cunoștiințe tehnice mult mai avansate.

Dezvoltarea constantă, susținută a tipurilor de instrumente financiare derivate precum și creșterea semnificativă într-un interval relativ scurt de timp a tranzacțiilor cu acestea dovedesc utilitatea lor în managementul riscurilor.

Contractele swap vizează riscuri frecvente (valutar, de rată a dobânzii, de credit) devenind astfel extrem de populare și utilizate de comunitatea de afaceri. Deși nu sunt atât de lichide, sunt preferate de operatori întrucât pot fi adaptate nevoilor specifice ale acestora.

Prezenta lucrare realizează o caracterizare succintă a contractelor swap, evidențiind elementele caracteristice, tipurile regăsite în practică, modul de derulare a lor precum și avantajele și dezavantajele pe care le implică utilizarea lor.

Cuvinte cheie: contract swap, risc valutar, risc de dobândă, risc de credit

1. Contractul Swap

Piața instrumentelor derivate s-a dezvoltat rapid de la apariția primului contract de acest tip până în prezent. Momentan, paleta de active suport care stau la baza unor asemenea instrumente este extrem de vastă fiind disponibile chiar și derivate meteo (utilizate pentru protecția împotriva riscurilor asociate evoluțiilor nefavorabile sau neașteptate ale evenimentelor meteorologice). Dintre toate tipurile de contracte cuprinse în categoria instrumentelor financiare derivate, swap-urile sunt cele care au înregistrat cea mai semnificativă creștere. Această evoluție se datorează faptului că swap-urile oferă una dintre cele mai eficiente protecții împotriva riscurilor financiare la care este expus orice portofoliu de investiții.

“Operațiunea de swap presupune schimbarea unui împrumut acordat în anumite condiții cu un altul ce prezintă alte condiții, mult mai avantajoase în opinia celui care inițiază întreaga operațiune” . Mai precis, swap-ul este un acord încheiat între două părți prin care acestea se angajează să schimbe între ele fluxuri viitoare de numerar.

Aceste contracte au apărut la sfârșitul anilor 1970, fiind pe deplin recunoscute, acceptate și implementate odată cu operațiunea de swap dintre IBM și Banca Mondială. Tranzacția, facilitată de Salomon Brothers în august 1981, a presupus preschimbarea din partea Băncii Mondiale a 200 milioane USD cu 200 milioane CHF (franci elvețieni) și 300 milioane DEM (mărci germane).

Piața instrumentelor swap s-a dezvoltat rapid influențată fiind de:

- Un cadru internațional favorabil caracterizat de internaționalizarea piețelor și intensificarea procesului de globalizare

- Necesitatea unei mai bune gestionări a riscului valutar și al celui de dobândă

- Simplitatea și versatilitatea contractului

- Faptul că acest tip de contracte se contabilizează extrabilanțier, neafectând elementele de patrimoniu ale unei companii decât în momentul în care au loc schimburile efective de fluxuri de numerar.

Fiind în esență contracte nestandardizate, acestea se tranzacționează doar pe piețele de tip OTC (over the counter sau la ghișeu). Caracterul nestandardizat al contractelor swap imprimă o lichiditate redusă a tranzacțiilor cu asemenea instrumente derivate. Însă, datorită faptului că se pot plia mult mai bine pe nevoile părților sunt frecvent utilizate în rândul corporațiilor cu o situație financiară solidă. În consecință, sumele vehiculate sunt considerabile.