Cheltuielile publice cu învățământul

Investitia în educatie si în formarea oamenilor este cea mai rentabila pentru dezvoltarea unei societati pe termen lung. De aceea, institutiile de învatamant si educatie, precum si cele de cercetare stiintifica sunt privite ca institutii strategice pentru destinul national. Într-o asemenea perspectiva, educatia si cercetarea stiintifica nu sunt considerate institutii „de consum”, ci factori de multiplicare si dezvoltare a resurselor. Gary S. Becker a fost primul care a elaborat un model al investitiei în capitalul uman, stabilind existenta unei relatii stranse de dependenta între instruire si castigurile individuale previzibile. Ideea sa de baza a fost aceea ca educatia presupune costuri dar ea aduce si castiguri. Chiar si atunci cand la prima vedere, nu exista costuri (învatamantul fiind gratuit), în realitate exista costuri, care exprima, în termenii costurilor de oportunitate, veniturile susceptibil a fi pierdute prin alegerea alternativei de continuare a studiilor în locul celei de intrare pe piata muncii.

Se pare însa ca investitiile în capital uman au devenit un concept prea tngust fata de aspiratiile omenirii. De aceea, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.) pledeaza, tn rapoartele sale elaborate anual dupa 1990, pentru un nou concept de dezvoltare, si anume Dezvoltarea Umana Durabila (D.U.D.). Pentru a permite compararile tntre state, s-a introdus Indicele Dezvoltarii Umane (I.D.U.), care cuprinde trei elemente:

-speranta de viata la nastere - se doreste ca viata sa fie lunga si sanatoasa;

-nivelul de educatie - se doreste acumularea de cat mai multe cunostinte;

-standardul de viata - P.I.B.-ul capabil sa asigure o viata decenta fiecarui individ;

Rentabilitatea investitiilor educationale difera de la o tara la alta, de la o forma de tnvatamant la alta (primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar, postuniversitar). Studiile tn domeniu au demonstrat ca rentabilitatea investitiilor tn tnvatamant (tn capital uman) este mai ridicata decat rentabilitatea investitiilor tn economie (tn capital real).

Dezvoltarea tnvatamantului se realizeaza tn concordanta cu cerintele diferitelor etape de dezvoltare economico-sociala si ale egalizarii conditiilor de instruire si educare a tuturor membrilor societatii.Tnvatamantul este chemat sa contribuie tntr-o masura din ce tn ce mai mare la progresul de ansamblu al societatii.Dezvoltarea si modernizarea tnvatamantului au condus la cresterea resurselor alocate acestuia,tn toate tarile,atat dezvoltate,cat si tn curs de dezvoltare. UNESCO a tntocmit tn anul 2000 “Raportul mondial asupra educatiei”. Conform acestuia,tn perioada 1980-1997,cheltuielile publice pentru educatie pe plan mondial au crescut cu 144%,de la 567,6 mld. U.S.D. la 1386,8 mld. U.S.D. Tarile lumii au folosit pentru educatie o medie de 4,8% din totalul P.I.B., tarile dezvoltate alocand tntre 4,9% si 5,1%, iar cele tn curs de dezvoltare au acordat tntre 3,8% si 3,9% (vezi Anexa 5).