Centrala riscurilor bancare

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezintă o structură specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante (instituţie de credit sau societate de credit ipotecar) din România faţă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare (20.000 RON), precum şi a informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori.

Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată în patru registre:

1. Registrul central al creditelor (RCC) conţine informaţii de risc bancar raportate de instituţiile de credit şi este actualizat lunar;

2. Registrul creditelor restante (RCR) conţine informaţii de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

3. Registrul grupurilor de debitori (RGD) conţine informaţii despre grupurile de persoane fizice si/sau juridice care reprezintă un singur debitor si este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

4. Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conţine informaţii despre fraudele cu carduri produse de către posesori raportate de instituţiile de credit şi este actualizat on-line.

Utilizatorii informaţiilor existente în baza de date a CRB sunt persoanele declarante şi Banca Naţională a României. Persoanele declarante sunt instituţiile de credit şi societăţile de credit ipotecar în conformitate cu prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2002 privind societăţile de credit ipotecar, aprobată prin Legea nr. 330/2003.

Raportările efectuate de persoanele declarante conţin următoarele informaţii:

- datele de identificare a debitorilor faţă de care persoana declarantă înregistrează o expunere mai mare sau egală cu limita de raportare;

- informaţii privind fiecare din creditele şi angajamentele de care debitorul beneficiază: tipul creditului, termenul de acordare, tipul garanţiei, serviciul datoriei, data acordării şi data scadenţei, valuta în care s-a acordat creditul, comportamentul creditului, suma acordată, suma datorată utilizata si suma datorata neutilizată la momentul raportării, suma restantă;

- informaţii privind grupurile de persoane fizice şi/sau juridice care reprezintă un singur debitor: denumire grup, cod grup, componenţa grup;

- informaţii privind fraudele cu carduri produse de posesori: date identificare posesor card, tip card, valuta, data constatării fraudei, suma fraudată.

Difuzarea informaţiilor de Centrala Riscurilor Bancare către persoanele declarante se face în două moduri:

- rapoarte lunare care cuprind informaţii privind toţi debitorii pe care persoana declarantă i-a raportat în luna respectivă. Pentru fiecare debitor raportat, raportul lunar conţine toate informaţiile disponibile la Centrala Riscurilor Bancare referitoare la creditele şi angajamentele de care acesta a beneficiat de la toate instituţiile de credit, fără a se preciza identitatea instituţiilor creditoare (situaţia riscului global);

- ca răspuns la interogările (cereri de consultare) on-line în cazul cărora persoanele declarante pot solicita două tipuri de informaţii: situaţia riscului global şi situaţia creditelor restante (pe o perioadă de şapte ani).

Trebuie precizat că pentru debitorii raportaţi de persoanele declarante, informaţiile sunt furnizate necondiţionat, în timp ce, pentru clienţii - debitori potenţiali, accesul persoanelor declarante este condiţionat de obţinerea prealabilă a acordului clienţilor respectivi.

Sisteme similare de gestiune a informaţiilor de credit funcţionează cu succes în ţări din Uniunea Europeană cu un grad ridicat de intermediere financiară, cum sunt: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Portugalia, Spania.

Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) este un centru de intermediere care gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont) cât şi din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere).

Transmiterea informaţiei la CIP se face pe cale electronică, prin utilizarea Reţelei de Comunicaţii Interbancare ce leagă centrala BNR cu centralele tuturor băncilor.

Baza de date a CIP este organizată în două fişiere:

1. Fişierul naţional de incidente de plăţi (FNIP) care are trei componente:

o Fişierul naţional de cecuri (FNC),

o Fişierul naţional de cambii (FNCb),

o Fişierul naţional de bilete la ordin (FNBO) şi

2. Fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP.

Fişierul naţional al persoanelor cu risc colectează informaţiile privind incidentele de plăţi majore (instrumente de plată trase în descoperit de cont, cecuri emise fără autorizarea trasului, cecuri emise cu dată falsă sau cărora le lipseşte o menţiune obligatorie, cecuri circulare sau de călătorie emise "la purtător", cecuri emise de către un trăgător aflat în interdicţie bancară, cambii scontate fără a exista creanţa cedată în momentul cesiunii acesteia) înregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi şterse din această bază de date, decât în cazul în care se anulează, de către aceeaşi persoană declarantă care le-a transmis anterior la CIP, din proprie iniţiativă sau ca urmare a hotărârii unei instanţe judecătoreşti.

Interdicţia bancară este regimul impus de către bancă unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de 1 an începând cu data înregistrării la CIP a unui incident de plată major şi asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar.