Cele mai prietenoase regimuri fiscale din lume

În lume funcţionează aproximativ 73 de paradisuri fiscale, însă date precise despre sumele de bani care ajung aici nu există

Dacă unele lucruri nu pot fi evitate, nu este necesar să se numere printre ele şi taxele care îngroaşă buzunarul statului. În fond, este o piaţă globală, iar în lume există o sumedenie de ţări încântate să-i primească pe expaţii dornici să-şi păstreze conturile întregi. Iar pentru unii acesta este paradisul pe pământ, chiar dacă este doar unul fiscal.

Adevărul este că nu există însă niciun paradis fiscal care să-i mulţumească pe toţi. Unele zone s-au specializat pe activităţile bancare, altele servesc interesele multinaţionalelor, în timp ce celelalte adună sub umbrela lor protectoare bogaţii lumii. În plus, despre această lume a finanţelor "offshore" - ţările sau jurisdicţiile cu o legislaţie fiscală fie fără impozite, fie cu impozite foarte scăzute -, nu totul este de bine.

Organizaţiile nonprofit şi unele guverne spun despre paradisurile fiscale că de fapt sunt refugii unde teroriştii şi traficanţii de droguri îşi spală banii negri. Cu toate acestea, majoritatea acuzaţiilor sunt scenarii de film. Cel puţin la această concluzie au ajuns specialiştii companiei de consultanţă "Sovereign Society Offshore".

Încălcarea intimităţii este pedepsită cu închisoarea

Panama, Liechtenstein, Elveţia şi toate celelalte raiuri ale finanţelor au legi stricte referitoare la spălarea banilor negri pentru a se asigura că instituţiile financiare care-şi au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite. Iar pentru asta există departamente speciale care investighează orice posibilă încălcare a acestor reglementări. În plus, băncile "offshore" au proceduri stricte de "cunoaştere a clientului" astfel încât conturile "numerotate" anonime au devenit doar poveste.

Cât timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie. În paradisurile fiscale este interzisă dezvăluirea oricărui aspect al tranzacţiilor financiare, inclusiv informaţii cu privire la conturile bancare private, fără un ordin judecătoresc. Multe dintre jurisdicţiile "offshore" impun amenzi uriaşe sau chiar pedeapsa cu închisoarea pentru angajaţii băncilor care încalcă intimitatea unui posesor de cont.

Ţări ca Bahamas fac din statutul de paradis fiscal o parte a strategiei lor de marketing. Şi au şi de ce. Locuitorii băştinaşi, dar şi rezidenţii străini nu plătesc niciun fel de taxă. "Bahamasul beneficiază indirect de pe urma acestei politici. O persoană care vine aici va cumpara proprietăţi sau va face o afacere", afirmă consultantul Terrance Bain de la firma de contabilitate şi controlul taxelor, FT Consultants, din Bahamas, citat de revista "Forbes".

Unul din cinci conturi, înregistrat într-un paradis fiscal

Date despre dimensiunea averilor păstrate "offshore" sunt greu de obţinut din moment ce nici guvernele, nici instituţiile financiare nu sunt interesate să obţină o privire de ansamblu asupra acestor refugii financiare.

Banca pentru Depozite Internaţionale (BDI), care înregistrează date referitoare la depuneri în numerar pentru fiecare ţară, estimează că la nivel global, în 2004, a existat un total de 14.000 de miliarde de astfel de depozite dintre care 2.700 de miliarde erau păstrate în ţările "offshore". Asta înseamnă că unul din cinci depozite este înregistrat într-un paradis fiscal.

În schimb, compania de cercetare Merrill Lynch/Cap Gemini's estima în 1998 că o treime din averile celor cu peste un milion de dolari erau păstrate "offshore".

În raiul fiscalităţii este importantă rezidenţa, nu cetăţenia

Conform celui mai recent raport, între 2002 şi 2003, averile acestora numărau un total de 27.000 de miliarde, dintre care 8.500 de miliarde (31%) erau înregistrate într-un paradis fiscal. Merrill Lynch estimează o creştere a acestor averi "offshore" cu 600 de miliarde anual. Ceea ce ar înseamna că în prezent cifra a ajuns la 9.700 miliarde de dolari. Majoritatea ţărilor "offshore" stabilesc taxele în funcţie de rezidenţă, şi nu de cetăţenie. Aşa că, de exemplu, europenii de pretutindeni pot veni în Elveţia pentru a scăpa de plăţile către stat. Compania americană falimentară, cândva un gigant energetic, a declarat un profituri de 2,3 miliarde de dolari, între 1996 şi 1999, dar nu a plătit nicio taxă guvernului SUA. Pentru asta a fost nevoie de o reţea de 3.500 de companii dintre care 440 erau înregistrate în paradisul fiscal din Insulele Cayman. În lume, sunt nu mai puţin de 73 de astfel de refugii pentru evitarea taxelor, conform datelor deţinute de organizaţia nonprofit Tax Justice Network., care militează împotriva acestor paradisuri pentru cei bogaţi. Motivul invocat este faptul că acestea alimentează sărăcia în lume.