Categorii de conturi bancare particularități, tendințe și mutații

1. Noţiunea de cont bancar

Marea majoritate a operaţiunilor bancare desfăşurate pentru clineţii băncii se reflectă în conturile bancare, care reprezintă un sistem de referinţă pentru reprezentarea raporturilor băncilor cu persoanele pentru care banca efectuează servicii.

Clienţii băncii, pentru majoritatea a operaţiunilor, se afirmă şi acţionează ca titulari de cont.

Contul bancar ca expresie a raporturilor dintre bancă şi client se defineşte prin mai multe ipostaze:

• Este un document contabil

• Este o convenţie

• Este un instrument al comerţului de bancă

Ca document contabil contul bancar este un tabel sinoptic al creanţelor şi datoriilor reciproce, o relfectarea a operaţiunilor efectuate.

Dar pentru efectuarea operaţiunilor ambelor părţi trebuie să accepte prin convenţie un regim opţional reciproc avantajos.

Astfel contul este preponderent o convenţie asupra modului de acoperire şi stingere a creanţelor şi datoriilor între cele două părţi corespondente.

Regimul dobânzilor practicate reprezintă o altă latură a convenţiei. De asemeni operarea în cont impune pentru bancă prestarea unor servicii implicite, efectuarea operaţiunilor de casă ale clienţilor în condiţii prealabil convenite şi acceptate.

Semnificaţia contului ca instrument al comerţului de bancă este mai amplă.

Soldul contului titularului reprezintă o expresie a relaţiilor de credit între bancă şi titular.

Astfel soldul creditor pentru poziţia iniţială arată calitatea de creditor al titularului faţă de bancă.

Operaţiunile care se succed în cont faţă de bancă duc la continua mişcare a soldului. Fiecare nou sold este o poziţie provizorie până la viitoarea operaţiune.

Fiecare mişcare în cont constată o operaţiune şi marchează un rezultat, stabilind o nouă poziţie între bancă şi titular.

Părţile pot conveni dacă operaţiunile se desfăşoară în limita disponibilului din cont, sau dacă sunt permise şi solduri debitoare, situaţie în care titularul beneficiază de credite acordate de bancă.

Contul bancar este, în mod specific, instrument de plată, în condiţiile în care creanţele sunt plătite prin înscrierea în cont.

După cum se ştie debitarea contului titularului înseamnă efectuarea de plăţi în favoarea celor de faţă de care era îndatorat iar creditarea contului titularului înseamnă încasarea creanţelor de la datornicii săi.

D Ct A C D Ct B C

Sold Sold

iniţial 20.000 iniţial 10.000

12.000 12.000

Sold Sold

final 8.000 final 22.000

Operaţiunile vor avea un efect specific:

• diminuarea disponibilului la debitor

• creşterea disponibilului la creditor

Contul titularului poate reprezenta un instrument de garantare pentru bancă. Contul cu sold creditor al unui titular poate reprezenta, prin soldul său, garanţia pentru împrumuturi acordate şi exprimată în alte conturi cu soldul debitor.