Bugetul de stat după 1989

Bugetului de stat dupa 1989

Ca si in alte domenii din economie, si dezastrul bugetelor postdecembriste a purtat la inceput semnatura guvernului Roman. Pe de o parte populismul din primele luni ale anului 1990 a devalizat pur si simplu bugetul si, inca si mai rau, a lichidat rapid rezerva valutara a tarii .Pe de alta parte, despartirea statului-autoritate publica de statul-patron,in principiu corecta,s-a dovedit complet destabilizatoare in conditiile confuziilor,cel mai probabil interesata,in care s-a infaptuit.

Spre deosebire de situatia anterioara,bugetul statului a devenit astfel,de fapt,bugetul statului autoritate-publica,alimentat din impozite si taxe,in timp ce bugetul statului-patron,alimentat din beneficiile intreprinderilor pe atunci practit in totalitate de stat,a incetat sa mai faca obiect de raport public mai grav,prin acordarea de autonomie gestionara intreprinderilor de stat,fara a pretinde responsabilitati conducerilor acestora,deci prin confundarea retragerii din functia de administrator cu abandonarea autoritatii proprietarului,aceste intreprinderi au ramas practic fara stapan,ceea ce explica,in ultima instanta, acumularea ruinatoare de pierderi si datorii restante.Principala implicatie a fost ca bugetul statului-patron nu doar ca nu mai era cunoscut public,dar statul-patron disparea de fapt ca entitate in administrarea beneficiilor si pierderilor intreprinderilor proprietate de stat.Ceea ce a insemnat ca,in timp ce unitatiile cu beneficii „autonomizau” folosirea acestor beneficii,unitatile cu pierderi „etatizau” in continuare pierderile, echilibrarea nefacandu-se nu pe seama beneficiilor tot ale statului-patron,ci pe seama bugetului autoritate-publica,adica pe spinarea populatiei.

Urmand a trai doar din impozite si taxe, bugetul statului autoritate publica a devenit dintr-o data unul din cele mai sarace din lume.Impozitele si taxele,mostenite din comunism erau mici, administrarea economica prin buget facandu-se prin atagerea la buget a celei mai mari parti din beneficiile realizate in economie.

Asa ca bugetul de stat romanesc a trebuit sa porneasca la drum spre o economie de piata cu un handicap imens.Siluit de acelasi guvern Roman cu suportarea subventiilor de pret la produse si servicii de baza – in urma nefericitei si distrugatoarei liberalizari in trepte a preturilor – bugetul de stat,pentru a face fata, a trebuit mereu si mereu sa ridice fiscalitatea. Cu atat mai mult cu cat caderea economica ii subtia incasarile si ii marea tensiunea indirecta in suportarea pierderilor statului-patron.

In absenta unui proiect economic national nu a putut exista nici vreo „strategie” cu privire la rolul bugetului de stat.Cum ar fi putut exista, de altminteri, vreo conceptie asupra rolului bugetului pe drumul pe care se mergea in masura in care nu se stia tranzitie spre ce se traversa?! Filosofia bugetara a ramas neschimbata.

In orice caz,cresterea gradului fiscalitatii nu a ajutat prea mult bugetul de stat sa-si onoreze menirea minima,in masura in care acesta a fost supus de clasa politica romana unei agresiuni nemaiintalnite.Bugetul a devenit oala de laturi a economie de stat perdante,masina de spalat a devalizatorilor privati,sursa de acoperit gauri produse in banul public sau privat de incompetenta,imprudenta sau pura hotie.Ca placa turnanta a banului public,bugetul Romaniei a ajuns expresia concludenta a pierderii functiei banului public in conditiile bataii de joc la care acesta a fost supus.

Cauze si efecte…

Restucturarea sistemului bancar a pus intr-adevar la pamant bugetul.A avut loc de fapt preluarea la datoria publica,deci pe banii contribuabililor,a putregaiului din bancile de stat.Aceasta preluare a evidentiat o fateta extrem de negativa in gestiunea bugetara: cresterea datoriei publice interne nu ca efect al deficitelor bugetare, ci ca efect al unor acte normative speciale privind angajamente de plati de la buget.Aceasta ultima componenta a ajuns in anul 2000 sa reprezinte 35% din totalul datorie publice interne, apasand greu asupra bugetelor in anii ce vin.

La agresiunea asupra banului public a contribuit indirect si oficializarea asa-numitului „buget public consolidat”.In conditiile in care,pe de o parte, pentru a se ocoli sporirea deschisa a taxelor si impozitelor tot erau inventate de catre autoritatile romane taxe pentru constituirea unor fonduri speciale aparent extrabugetare(pentru dezvoltarea sectorului energetic,pentru drumuri,pentru sustinere turismului) iar,pe de alta parte, excedentele de inceput din bugetul asigurarilor sociale erau folosite de aceleasi autoritati pentru acoperirea deficitelor din bugetul de stat, FMI a impus ca reper in negocieri „bugetul public consolidat”, care includea ansamblul veniturulor si cheltuielilor publice,pentru a rapi guvernelor de la Bucuresti posibilitatea de a eluda anumite angajamente prin transferuri catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si diversele bugete speciale.

Din punct de vedere al acestui scop, efectul a fost pozitiv.Dar constituirea unei asemenea oale comune ca reper a insemnat o „dezindividualizare” a gestiunii fiecarui segment, pierzator fiind bugetul de stat in capul caruia toate celelalte segmente si-au aruncat problemele.