Auditul Financiar

Auditul financiar contabil, domeniu de vârf al profesiei contabile, a fost legiferat in Romania abia in anul 1999, cunoscând pasi importanti atât prin CECCAR cat si prin Ministerul Finantelor prin înfiintarea Camerei Auditorilor din Romania care a elaborat Standardele de Audit si Codul privind conduita etica profesionala în domeniul auditului financiar, dupa IFAC. In aceasta perspectiva, auditul financiar contabil se interpune între producatorii si utilizatorii informatiei contabile, prin profesionisti de mare clasa care îsi asuma responsabilitatea certificarii ca, situatiile financiare sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un referential contabil .

Potrivit Standardelor Internationale de audit, auditul financiar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare, in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiare din Romania .

Auditor financiar este persoana fizica sau persoana juridica ce a dobandit aceasta calitate, in conditiile O.U.G. nr.75/1999, republicata, privind activitatea de audit financiar.

Auditorii financiari, persoane fizice sau persoane juridice, care au dobandit aceasta calitate si sunt membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din Romania, in exercitarea independenta a profesiei pot desfasura activitati de:

-audit financiar;

-audit intern;

-consultanta financiar-contabila si fiscala;

-activitati de management financiar;

-pregatire profesionala de specialitate;

-expertiza contabila, evaluare;

-reorganizare.

Conform Legii contabilitatii si Legii societatilor comerciale, entitatile economice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare financiara sunt supuse auditului financiar efectuat de catre auditorii financiari, persoane fizice si persoane juridice autorizate.

Planificarea auditului financiar

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului. Planificarea adecvată vine în sprijinul asigurării că se acordă atentie domeniilor importante ale auditului, că sunt identificate posibilele probleme si sunt solutionate la timp si că angajamentul de audit este organizat si condus în mod adecvat pentru a fi efectuat într-o manieră eficientă si efectivă. Planificarea adecvată sprijină, de asemenea desemnarea adecvată a atribuţiilor între membrii echipei de angajament, facilitează conducerea si supravegherea membrilor echipei angajamentului si revizuirea muncii acestora si asistă, unde este cazul, la coordonarea activităţii făcute de auditori componentelor si expertilor .

Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici :

-Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;

-Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;

-Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către instituţiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi auditori sau experţi.

Principalele obiective ale planificării auditului sunt :

a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de audit sunt respectate;

b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;

c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a costurilor;

e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit