Presiunea fiscala exprima intensitatea cu care sunt prelevate venituri de la persoane fizice si juridice prin intermediul impozitarii.Ca urmare a extinderii rolului economic si social al statului, pe parcursul secolului al XX-lea s-a inregistrat o crestere semnificativa a presiunii fiscale. In zilele noastre , a plati impozite reprezinta un lucru firesc pentru cetateni, in conditiile in care acestia au devenit ,,dependenti"de bunurile si serviciile furnizate de autoritatile statului. Stabilitatea nivelului optim al impozitelor este , insa, o problema cu implicatii importante atat pentru contribuabili , cat si pentru autoritatile statului. Nivelul mediu al impunerii are relevanta nu numai pentru contribuabili , ci si pentru buget.Pentru contribuabili , un nivel ridicat al impunerii inseamna ,,o povara fiscala" mai mare, o diminuare a puterii de cumparare a veniturilor sale. Un nivel ridicat de impunere descurajeaza activitatile economice, generand inguastarea bazei de impozitare, cu efecte negative asupra veniturilor bugetare. In principal, efectele presiunii fiscale se impart in doua mari categorii, care se intercoditioneaza. Efectele economice sunt puse in legatura cu modificarea cererii agregate la nivelul economiei, precum si la nivel individual. La nivel agregat, cresterea presiunii fiscale duce la reducerea cererii globale prin preluarea unei parti mai mari din venitul nominal la dispozitia statului. Scaderea cererii agregate pentru consumul privat este, intr-o oarecare masura , compensata prin cresterea cheltuielilor publice, adica prin cresterea consumului de bunuri publice. Dimpotriva, scaderea presiunii fiscale are ca urmare cresterea acelei parti din venitul nominal lasat la dispozitia agentilor economici, ceea ce mareste cererea de bunuri private.Aceste efecte sunt avute in vedere la nivelul politicii fiscale astfel: pentru relansarea economica se va produce presiunea fiscala , iar pentru stoparea fenomenelor inflationiste se va majora presiunea fiscala. Trebuie luat in considerare si faptul ca majorarea presiunii fiscale din perspectiva necesitatilor de finantare a deficitului bugetar are unele restrictii descrise de curba Laffer si anume : exista un grad optim al presiunii fiscale , la care veniturile bugetare sunt maxime. Cresterea presiunii fiscale peste acest prag are ca efect nu cresterea veniturilor bugetare , ci scaderea lor, ca urmare a descurajarii muncii si a afacerilor care sunt penalizate suplimentar prin valoarea mai mare a prelevarilor la buget a veniturilor obtinute. Efectele sociale se manifesta sub forma scaderii capacitatii de cumparare , in urma scaderii venitului nominal. Totusi, acest efect este contradictoriu, intrucat cei cu venituri mici sunt compensati prin politica de protectie sociala asigurata prin intermediul bugetului de stat. Presiunea fiscala exercita un efect direct si asupra muncii. Efectul imediat al cresterii impozitelor asupra muncii este reprezentat de reducerea venitului disponibil. Se considera ca o presiune fiscala optima se obtine in punctul in care intre utilitatea sociala a cheltuielilor publice marginale si utilitatea sociala a prelevarilor obligatorii marginale exista o relatie de tipul: Uscpm >= Uspom unde: Uspcm=utilitatea sociala a cheltuielilor publice marginale; Uspom=utilitatea sociala a prelevarilor obligatorii marginale. Astfel, orice crestere a presiunii fiscale si respectiv o scadere a utilitatii folosirii cheltuielilor publice, provoaca o scadere a volumului prelevarilor obligatorii percepute de catre autoritatile publice , deoarece se distruge baza de impozitare prin aparitia fenomenului de rezistenta si reducere a efortului productiv. Indicatorii de cuantificare ai pesiunii fiscale pot fi calculati atat la nivel national , prin agregare, dar si la nivelul fiecarui contribuabil (persoana fizica sau juridica) , dupa cum urmeaza: ->raportul dintre suma impozitelor , taxelor , cotizatiilor sociale si altor prelevari cu continut fiscal percepute la nivel central sau local si un indicator macroeconomic agregat (produsul intern brut , produsul national brut, venitul national): Pf=? Poj x 100 / Ima unde: Pf = presiune fiscala generala; Poj= categoria de pelevare obligatorie; Ima=indicator macroeconomic agregat. ->raportul procentual intre o categorie de impozit si indicatorul macroeconomic agregat. Pfj= Ij x 100 / Ima unde: Pfj = presiune fiscala aferenta unei categorii de impozit ; Ij =categoria de impozit; Ima=indicator macroeconomic agregat. ->raportul procentual intre o categorie de impozit prelevat de la un contribuabil si baza de impunere individuala aferenta impozitului respectiv, precum: Pfjc= Ijc x 100 / Bfjc unde: Pfjc=presiunea fiscala generata de prelevarea impozitului j de la contribuabilul c; Ijc=impozitul j datorat de contribuabilul c; Bfjc=baza de impunere individuala aferenta impozitului j. Presiunea fiscala in sens strict este data de raportul procentual dintre totalul veniturilor fiscale si produsul intern brut. Este cunoscuta sub denumirea de rata fiscalitatii si se calculeaza dupa formula : Rf = Vf x 100 PIB unde: Rf=rata fiscalitatii, care ne arata cat la suta din P.I.B. este concentrat la dispozitia statului cu ajutorul impozitelor , taxelor si contributiilor ; Vf= totalul veniturilor fiscale (totalul incasarilor realizate intr-un an din impozite , taxe si contributii); P.I.B.=produsul intern brut realizat la nivelul unui an.
Vacarel Iulian: Finante Publice , Editia a v-a, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. Narcisa Roxana Mosteanu: Impozite si taxe 2000-2001, Editura economica. Costel Istrate: Fiscalitate si contabilitate in cadrul firmei, Editia a II-a, revazuta si adaugita, POLIROM 2000. Petru Brezeanu: Fiscalitate, concepte, modele, teorii, mecanisme, politici si practici fiscale, Editura economica.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
