Cap.1 Amortizarea - proces fianciar complex 1.1. Definitia amortizarii 1.2. Conditiile amortizarii 1.3. Factorii ce influenteaza calculul amortizarii Cap.2 Metode de calcul a amortizarii si impactul acestora asupra rezultatului firmei 2.1. Regimuri de amortizare si avantaje ale acestora 2.2. Amortizare contabila si amortizarea fiscala 2.3. Corelatia dintre politica de amortizare si obiectivele financiare ale firmei BIBLIOGRAFIE
Cap.1 Amortizarea - proces fianciar complex 1.1. Definitia amortizarii Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire, prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de viata economica a acestora, sau cand ating limite de uzura fizica si morala. Din punct de vedere economic, amortizarea reprezinta o cheltuiala a exercitiului economico-financiar, ce corespunde consumatiei unei parti din valoarea imobilizarilor. Amortizarea este considerata ca fiind procesul de transfer sau de repartizare a imobilizarilor asupra cheltuielilor exercitiului pe perioada economica de utilizare a activelor amortizabile. Amortizarea permite integrarea in costurile de productie ale intreprinderii a cheltuielilor care reprezinta investitiile necesare. Sub aspect financiar amortizarea este considerata in anumite conditii existenta unui rezultat financiar pozitiv ca o componenta a capacitatii de autofinantare ce permite finantarea reinnoirii imobilizarilor. Acumularea anuitatilor privind amortizarile ar trebui sa permita inlocuirea investitiei care nu mai poate sau nu mai trebuie (din motive de randament) sa fie utilizata. Aceasta abordare se gaseste la baza politicii de intreprindere conform careia "se investeste pentru a se amortiza si reinvesti". Rolul pe care il are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinit numai respectand unele conditii, printre care : - evaluarea corecta, realista a mijloacelor de munca; - normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea morala; - volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor pentru inlocuirea activelor imobilizate. Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala pentru stabilirea corecta a amortizarii. Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea nejustificata a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic fata de nevoile de inlocuire a mijloacelor de munca, ceea ce se rasfrange asupra cheltuielilor si a profitului si denaturand marimea lor reala. Pentru ca fondul de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor de inlocuire a activelor imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la care se calculeaza amortizarea. Pentru un agent economic, amortizarea nu este un instrument de evaluare, ci o metoda de repartizare a costului. Imobilizarile nu sunt amortizate pe baza pierderii de valoare, ci pe baza imputarii sistematice a costului de intrare asupra unui numar de exercitii. Amortizarea poate fi definita ca fiind echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizari ca urmare a utilizarii, a factorilor naturali, progresului tehnic sau altor cauze. Amortizarea reprezinta un proces de corectie a valorii imobilizarilor, constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de activele imobilizate ca urmare a deprecierii lor in timp (uzurii fizice si morale). Pornind de la aceasta interpretare, se procedeaza la o corectare a valorii activelor imobilizate pentru a le aduce la o valoare apropiata de realitate. Amortizarea este rezultatul unui procedeu de repartizare logica si sistematica a costului imobilizarilor, aplicat astfel incat sa se impute o parte din acest cost fiecarui exercitiu care va beneficia de utilizarea respectivelor imobilizari. 1.2. Conditiile amortizarii Amortizarea se desfasoara in timp, in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora. In cazul activelor materiale imobilizate, amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor. Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si de valoarea reziduala; care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire. In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara, care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate. Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ, in timp ce in cazul imprumuturilor, amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii. Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv, in mai multe exercitii financiar, cum este cazul cladirilor, constructiilor, utilajelor, mijloacelor de transport etc.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).