Violența Domestică asupra Femeii ca Problemă Socială

1. Ce este violenţa domestică?Natura problemei

Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii în România, punând accentul pe agresiunile exercitate îndeosebi asupra femeilor şi copiilor, defineşte violenţa domestică ca fiind reprezentată de “ utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt membru al familiei, în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia “ sau de “ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului său a copilului”.

Violenţa , în sens general , semnifică utilizarea forţei şi a constrângerii de către un individ, grup sau clasa socială, în scopul impunerii voinţei asupra altora (Rădulescu M.S., 1993).

Din punct de vedere juridic, violenţa înseamnă folosirea forţei fizice sau a altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrităţii unei persoane.

Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr 367 din 29 mai 2003 ) , capitolul I, articolul

2(1), violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

În funcţie de persoana asupra căreia se exercită acţiunea violentă se distinge:

-violenţa domestică directă, îndreptată în mod intenţionat împotriva unui membru al familiei;

-violenţa domestică indirectă, atunci când relaţiile dintre soţi sunt conflictuale şi tensionate, copii sunt cei expuşi indirect unei forme de violenţă, de privare afectivă, fizică, economică

Formele recunoscute de abuz domestic sunt: abuzul fizic, abuzul sexual, emoţional/psihologic, economic, social. Un abuz se poate încadra ca atare ţinând cont de frecvenţa, intensitatea şi durată cu care el se produce.

1. Abuzul fizic: este forma cea mai raportată de abuz, poate include: lovire, vătămare corporală, distrugerea bunurilor din casă, a mobilei, omor, tentative de omor.

2. Abuzul sexual : violenţă sexuală în familie este o formă de violenţă domestică. Contactul sexual fără consimţământ este considerat atac sexual. Atacul sexual nu presupune neapărat folosirea forţei fizice, el poate fi realizat prin metode de intimidare, ameninţare, hărţuire şi constrângere.Aici poate fi inclus:violul conjugal, incest, corupţie sexuală, forme de perversiune sexuală.

3. Abuzul psihologic/emoţional : cuprinde, ca şi comportamente manifestate de către abuzator, degradarea continuă şi umilirea partenerei, sarcasme, luarea în derâdere a acesteia, ameninţări, dispreţ, insulte în public, observaţii umilitoare.

4. Abuzul economic : este o formă de violenţă psihologică pasivă,care presupune oprirea accesului victimei la bani sau alte mijloace economice.

5. Abuzul social : este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei şi incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă. Include abuz verbal în faţa altor persoane, umiliri, glume, criticism referitor la greutatea femeii, aspectul, sexualitatea, inteligenţa să, comportamente.

În România, se estimează că în fiecare minut 2 femei cad victime ale violenţei domestice. Din estimatul de peste 1,2 milioane de femei victime ale violenţei domestice în fiecare an, mai puţin de 1% intră în statisticile oficiale ca urmare a depunerii unei plângeri împotriva agresorului.(Sursă: Sondaj Curs, Sondaj de opinie reprezentativ la nivel naţional, martie-aprilie 2008 şi Date statistice înregistrate de ANPF în perioada ianuarie 2004-septembrie 2008).