Utilitarismul lui John Stuart MIll

Morala antica hedonista a lui Aristip si Epicur a fost preluata de timpurile moderne sub numele de utilitarism. Fondul acestei morale se poate rezuma in urmatoarea sintagma: cat mai multe placeri in cat mai mult timp.

John Stuart Mill a pus temelia noii filosofii morale "hedoniste", al carei fundament este utilitatea (sau principiul celei mai mari fericiri). Potrivit acestui principiu, actiunile oamenilor sunt bune, daca aduc fericirea si rele, daca aduc nefericirea. Cand defineste fericirea, Mill este identic cu anticii. Astfel, fericirea consta in placere sau in absenta suferintei (durerii), iar nefericirea in durere sau absenta placerii. De la inceput omul isi propune un singur scop: placerea sau absenta suferintei. Un lucru este dezirabil daca este in sine o placere sau mijloceste o placere, inlaturand suferinta.

Mill recunoste ca o asemenea ,,teorie a vietii" poate provoca multe antipatii intrucat proclama placerea ca suprem principiu. Spune insa ca, ,,totusi", utilitaristii recunosc superioritatea placerilor spirituale care, prin durata, certitudine si intensitate sunt mai puternice decat placerile corpului, dar nu uita sa adauge ca acesta superioritate consta mai curand in avantajele pe care le procura placerile spirituale decat in natura lor intrinseca. El explica acest lucru prin