Timpul

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente. Simtim noi insine, ne schimbam, si vedem cum toate care ne inconjoara se nasc, se transforma si pier. Oricat de durabil ar fi ceva are totusi limite in timp: fiecare om, casele, regimurile politice, piramidele sau alte asemenea constructii menite sa infrunte veacurile, stelele si galaxiile isi vor afla la unn moment dat sfarsitul. Prin aceasta schimbare neintrerupta, ceea ce va fi devine present, iar ceea ce este present devine trecut. Mecalit din Effes este primul filosof grec care a intuit in mod acut devenirea tuturor celor ce sunt in timp. Astfel el spune ca nuu ne putem scufunda de 2 ori in acelasi rau, fiind ca intre cele 2 momente raul s-a schimbat sin u mai e identic cu cel din primul moment.

Toate schibarile se petrec in timp. Uun eveniment se intampla inaintea altuia sau dupa acela; intre 2 evenimente se scurge un timp mai lung sau mai scurt. Asadar, se poate vorbi despre timp intr-un prim sens:

1. pentru a marca perioada scursa intre 2 evenimente "A trecut mult timp de cand nut e-am vazut" spune cineva; prin aceasta afirmam ca perioada dintre 2 evenimente este(sau ni se pare lunga). Tot asa folosim cuvantl timp pentru a marca perioada unui an, o epoca istorica (exemplu: "timpul primaverii, timpurile moderne)

2. Al 2-lea sens: zicem ca evenimentul se intampla in timp. Prin timp intelegem acum nuo perioada dintre 2 evenimwente, ci un fel de mediu in care se intampla acestea: asa cum consideram spatiu ca uun mediu in care putem localiza un obiect sau un eveniment tot asa incercam sa localizam acel obiect sau eveniment in timp (in mecanica o particula este localizata cu ajutorul celor 3 coordonate spatiale si al unuia temporale).

3. Ca timp fizic; cand stam si asteptam pe cineva sau cand trebuie sa lucram ceva pana la o anumita ora, avem sentimentul puternic al trecerii timpului: el se scurge inexorabil pe langa noi tot asa cum, atunci cand mergem cu trenunl, se scurge eisajul de langa geamul vagonului.

4. Ca experienta subiectiva. In mod obisnuit noi suntem de accord ca tipmul se scurge continuu si uniform. Dar, subiectiv, noi resimtim altfel trecerea timpului: fiecare dintre noi a putut sa constate ca in anumite situatii unele intervale de timp ne apar mai scurte sau mai lungi decat sunt in realitate. Cand cineva se plictiseste ii pare ca timpul se scurge foarte incet, dar cine intr-o companie foarte placuta nici nuu-si da seama cand au trecut multe ore. De asemena subiectiv, orele si zilele nuu ne par toate la fel omogene: sarbatorile de iarna nu sunt la fel ca toate celelalte zile ale anului ci incarcate cu adanci semnificatii.

Asadar, despre timp putem vorbi in mai multe sensuri, dar in fiecare caz scurgerea timpului este marcata de schimbarile ce se petrec in lucruri, ori pe care le percepem ca producandu-se. Insa timpul ca atare, au sugerat unii filosofi, trebuie deosebit de aceste schimbari ce se petrec in el: timpul este diferit de continutul sau, deci de toate evenimentele care au loc in timp. Dar ce este timpul? Intrebarea este intrucatva paradoxala fiindca timpul este essential pentru viata noastra, oamenii stiu intr-unn anumit sens ce este timpul: daca discutam cu cineva despre timpul care a trecut intre 2 evenimente, stim ca interlocutorul intelege despres ce vorbim. Insa, pe de alta parte, indata ce incercam sa vedem ce inseamna timpul, suntem confruntati cu nuumeroase dificultati.

Inca din sec V i.e.n. filosofii greci din scoala eleata (numita asa dupa originalul Elea, unnde au locuit cei mai importanti reprezentanti) au scos in evidenta astfel de dificultati ce apar in incercarea de a cunoaste ce sunt miscarea si timpul. Zenon din Elea a formulat multe argumente pentru a dovedii ca miscarea nun exista. Iata unul dintre ele: sa presupunem ca un corp se misca de la un punct A la uun punct B, Zemon sugereaza ca acesta nun va ajunge niciodata in B si deci, ca miscarea nun exista. (pentru a ajunge in B, corpul trebuie sa parcurga mai intai jumatate din distanta pana intr-un punct C, apoi jumatate din distanta dintre C si B si asa mai departe si intotdeauna ii va mai ramane o portiune de parcurs). Argumentul lui Zemon pare o joaca. S-ar putea demonstra, prin cunostintele despre siruri de la analiza matematica ca in realitate corpul nuu va ajunge in B in mod obligatoriu. Dar aceasta nu inseamna ca rationamentul lui Zemon este gresit. Ca oricare dintre noi, de buna seama ca Zemon, nun putea sa creada ca acel corp nu va ajunge in B,ceea ce isi propune insa el era sa inteleaga cum ajunge in B, ce inseamna ca acel corp se misca. Caci pentru a arata ca acel corp se misca, noi a trebuit sa facem unele presupuneri despre natura si structura timpului. Pentru a ajunge in B corpul trebuie sa treaca, intr-un timp finit, printr-un numar infinit de puncte. In demonstratia noastra amintim ca si timpul poate fi impartit, in mod corespunzator, intr-un numar infinit de intervale. Argumentul lui Zemon probeaza deci ca, pentru ca miscarea sa existe, trebuie ca timpul sa fie infinit divizibil, ca intre 2 evenimente oarecare sa fie o infinitate de clipe, de momente.

Scopul in care formulam un argument filosofic este acela de a atrage atentia asupra presupunerilor pe care le facem atunci cand cercetam ceva; cunoscandu-le, putem apoi sa le punem sub semnul intrebarii. Argumentul lui Zemon scoate in evidenta, desi intreaga noastra experienta se desfasoara in timp, in schimb, intrebari ca: ce proprietati are acesta? Ce inseamna timpul? Nu primesc un rspuns prin experienta noastrra? Prin faptul ca traim timpul, cid oar printr-o reflexie filosofica asupra timpului.