Temporalitate și educație

Educatia, in calitate de proiect dar si de fenomen real, se raporteaza la coordonatele temporale si implica o anumita succesivitate in timp. Orice proiect formativ presupune o modelare si o supunere a duratelor, o lupta cu timpul, cu vremurile, cu istoria. Procesul ca atare inseamna o devenire in plan cronologic, o transformare in timp a indivizilor sau societatilor. Educatia este un soi de actualizare memoriala, un fenomen de readucere in prezent a unui capital inepuizabil, care este cultura omenirii. Devenirea preconizata de educatie inseamna nu numai schimbare a unor proprietati interioare, personale, ci si o gestionare i nteligenta a unor surse date cum ar fi timpul. Cel mai important in educatie nu este sa castigam timp, ci sa-l pierdem scria Comenius cu cateva secole in urma. Iar Jean Jacques Rousseau nota si el: cea mai utila regula a oricarei educatii este de a sti cum sa pierdem timpul. Sa-l pierdem cu folos, de buna seama, sa lase urme palpabile, vizibile, de durata in modul nostru de a fi sau de a face.

Timpul educativ este o secventa a timpului social specializat in pregatirea subiectilor in a accede la cultura epocii, in insusirea unei profesiuni, in formarea unor conduite prescrise de societate, in achizitionarea unor informatii specifice. Timpul educativ este perioada in care subiectii parcurg un program de formare (direct sau indirect, explicit sau implicit) la nivelul unor instante precum familia, scoala, institutiile culturale, biserica, armata etc. Chestionarea timpului, ca problematica, incumba de la inceput o pozitionare pedagogica pentru ca timpul este un analizator social, o perspectiva de racordare la existenta, un factor de eficacitate pragmatica a propriilor actiuni. Schimbarile si accelerarile de ordin social vor reverbera intr-un mod specific si la nivelul temporalitatii scolare.

Timpul social fiinteaza ca un loc de conjunctie a duratelor individuale, cu continuturi diferite, ca un simbol unificat, convergent pentru buna functionare a respectivei societati. Cu toate acestea, timpul social nu se confunda cu timpul individual sau cu timpul fizic sau astronomic. Realitatea lui este data de functionalitatea pe care o exercita asupra comunitatii. Timpul social este multiplu (in mod simultan doua sau mai multe grupuri sociale traiesc timpul diferit), modificabil de la o etapa de existenta a grupului la alta. Timpul social exprima faptul ca la nivelul societatii se impune o anumita regularizare a evenimentelor si activitatilor. Comunitatea isi construieste norme de comprehensiune cu privire la ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce urmeaza a fi. Timpul in societate nu mai este un concept transcendent, mitic, ci reprezinta o miza majora a existentei concrete. Timpul costa ar fi deviza principala si in virtutea acesteia se creioneaza toate actele noastre, de la cele strict economice, de castig, pana la cele de formare sau loisir. De aici si strategiile multiple, particularizate de rentabilizare a ...