"Hotarator pentru om este modul in care isi traieste esecul" Karl Jaspers priveste inceputurile filosofiei ca pe un proces subiectiv si personal de gandire, o evolutie interioara care este specifica fiecarui individ - "izvorul de unde tasneste in mod constant impulsul de a filosofa" . In sprijinul acestei perspective autorul face o diferentta clara intre originea filosofiei si inceputurile filosofiei, nu se dezbate aici caracterul istoric al acesteia. Istoric, inceputul filosofiei reprezinta un ansamblu de ganduri si conceptii ale generatiilor trecute. Originea filosofiei este insa specifica fiecarui individ care manifesta un impuls pentru filosofare. Asadar este aici vorba de o filosofie vazuta ca experienta personala, nu ca un inceput cronologic. Jaspers identifica mai multe cai prin care caracterul original poate sa apara. Prima dintre acestea este uimirea, acel un impuls initial prin intermediul caruia apare dorinta de a elucida misterele. Uimirea este o forma de manifestare a curiozitatii native si naive si se manifesta ca o sete de a cauta si de a gasi un raspuns satisfacator. Indoiala este o alta forma originala a dorintei de filosofare. Negand, punand la indoiala cunostintele pe care deja le-am acumulat reusim sa obtinem claritate. In final, filosofia porneste din cutremurare, din nesiguranta si din hazardul personal care ne determina la schimbare. Argumentatia este sustinuta prin prezentarea exemplului lui Platon, care afirma ca uimirea este izvorul filosofiei . Privitul cerului a fost sursa intrebarilor despre univers si a aparut astfel nevoia de a studia universul. Aristotel insa propune o viziune diferita. El spune ca omul a fost preocupat in primul rand de nevoi cotidiene . Din aceste exemple se dezvaluie rolul uimirii (mirarii) care devine apoi motivarea pentru demersurile de dobandire a cunoasterii cu privire la lucrurile necunoscute, care depasesc nivelul cotidianului. Scopul filozofiei este sintetizat prin "Vreau sa cunosc tocmai de dragul cunoasterii"1 si nu ,,in vederea unui folos oarecare ". Uimirea este cea care ne indeamna spre acest fel de cunoastere si acest scop odata realizat dobandim si satisfactia necesara progresului. Pe masura ce cunoasterea avanseaza dobandim si indoiala cu privire la cunostintele acumulate. Aceasta apare din nevoia de certitudine. Practic, cunostintele sunt supuse unei analize critice si acestea intra in sfera indoielilor si incertitudinilor. Indoiala "metodica" devine al doilea moment al "miscarii" de constituire a originii filosofiei. Perceptia nu poate oferi raspunsuri sigure. Intelectul uman este pus el insusi la indoiala deoarece acesta respinge contradictiile, "afirmatii care se ridica impotriva altor afirmatii"1. Prin intermediul filosofiei gasim puterea de a ne indoii de absolut orice cunoastem. Astfel, scepticismul devine instrumentul prin care obtinem certitudinea absoluta. "Gandesc, deci exist", bine-cunoscuta afirmatie a lui Descartes , devine certitudinea care nu poate fi supusa indoielii. Astfel, chiar daca cunoasterea este gresita, exist in mod cert in aceasta cunoastere. Astfel, Karl Jaspers subliniaza ca nu exista cunoastere autentica in lipsa indoielii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
