Respectul

Dupa lungi cugetari imi dau cu parerea ca o viata sociala (cuplu, familie, serviciu, comunitati la care suntem afiliati, etc) armonioasa porneste de la respect, iar lipsa acestuia naste conflicte.

Le gasim la tot pasul, ele sunt parte integranta a vietii noastre si nu de putine ori sunt energofage. ne rapesc timp, nervi si ne lasa un gust amar. Par a fi izvorul tuturor relelor si fac diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire.

Fiecare persoana are incontestabil o anumita valoare, importanta si demnitate. Sunt de parere ca trebuie sa o respectam si sa o acceptam asa cum e, fara umilinte si fara a arata cu degetul!

Sistemul nostru de convingeri incepe in copilarie, cu reprosurile pe care le primim din partea parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse in fata alte oglinzi de catre membrii familie, de catre colegi, dascali sau oamenii cu care interactionam. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza imaginii de sine pe masura ce ne maturizam. Daca insa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic, rareori rezistam unei analize atente. Toti avem puncte vulnerabile si puncte forte, minusuri si plusuri! Este important sa ne acceptam si sa ne placem asa cum suntem in ansamblu, cu defectele si calitatile noastre, sa fim multumiti de noi insine, sa ne asumam responsabilitatea reusitelor dar si a esecurilor, sa ne masuram cu aceeasi unitate de masura si realizarile dar si greselile. vom observa ca in fiecare zi greselile sunt mult mai putine decat realizarile si chiar daca ele exista nu sunt niste catastrofe ci intamplari din care avem de invatat.

Daca oamenii se simt satisfacuti de ei insisi si impliniti, daca sunt multumiti de felul cum sunt inseamna ca se respecta pe sine. Daca acest lucru nu se intampla vor exista sentimente de inadecvare de sine si de inferioritate.

Sa nu uitam insa ca nimeni nu ne poate face sa ne simtim inferiori fara acordul nostru si sa incepem fiecare zi cu incredere in noi si in posibilitatile noastre de a face fata solicitarilor vietii. Indiferent ca ne dam seama sau nu, absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre noi insine, din experientele trecutului, din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi, si nu in ultimul rand mai ales in prima copilarie.

In concluzie, pentru a trai cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila, este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam. Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele in toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinand astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane. Atunci cand aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim ...