Relația Filosofie - Știință

Extras din referat

RELATIA FILOSOFIE - STIINTA
Eseul prezent incearca sa degajeze o concluzie referitoare la raportul filosofie-stiinta, din perspectiva unora dintre discursurile pe aceasta tema din sec. XX, secol in care tema devine problematica.
Se va contura specificul fiecarui mod de a cunoaste, se vor identificaa posibilele influente negative ale unuia asupra celuilalt, se vor puncta principalele moduri de a raporta filosofia la stiinta, argumentandu-se in favoarea unuia dintre modele.In final, am dori sa cercetam ideea necesitatii filosofice si modalitatea acestei necesitati.
Ortega y Gasset, in Ce este filosofia?, pornind de la intrebarea asupra intamplarii din viata omului de a filosofa, construieste ca raspuns un intreg demers filosofic, in cadrul caruia se articuleaza si o viziune asupra relatiei filosofie- stiinta.
Pentru Ortega filosofia este cunoasterea universului , cunoastere de un dramatism particular si un eroism intelectual specific acestea activitati a spiritului. Am puteaa explicaa acest eroism, ca acel ceva al filosofiei, care se opune tentatiei existente in orice organism de a se desprinde de prezent si a se face incetul cu incetul arhaic (p.51), un ceva care corespunde unei asumari a destinului. Filosoful refuza trecutul, cu supozitiile sale, constituindu-si filosofarea ca un sistem de adevaruri constituit, fara a admite ceva ce nu poate fi dovedit in cadrul acestui sistem. Pentru filosof universul e vocabula enorma si monolitica, ce, asemeni unei gesticulatii vaste si vagi, mai degraba ascunde decat enunta acest concept viguros : tot ce se gaseste(p.71).
Obiectul filosofiei este straniu si radical diferit de orice altceva, prin  tot ceea ce se gaseste intelegandu-se lucruri reale, fizice, spirituale, ireale, ideale, fantastice, dar in masura in care constitue totul.
Obiectul filosofiei este cel care nu poate fi dat, cel care-i este filosofului la inceput total necunoscut, este nici unul din celelaalte obiecte, el fiind totul, acel tot care nu lasa nimic in afara sa si, prin urmare, singurul obiect isi este suficient siesi.
In viziunea lui Ortega y Gassett omul de stiinta nu se apropie nici pe departe prin gestul eroic de obiectul sau. Omul de stiinta incepe prin a delimita o portiune din Univers, prin a-si limita problema proprie, care altfel, nefiind absoluta, inceteaza partial a mai fi problema. Caci se incepe cu o problema si cu ceva care se stie. Fizicianul si matematicianul cunosc cu anticipatie intinderea si atibutele esentiale ale obiectului cunoasterii lor, incepand de fapt cu ceva pe care-l iau drept stiut, nu cu o problema.
O alta diferenta intre filosofie si stiinta este sensul pe care-l are in fiecare din acestea doua moduri vocabula cunoastere. Pentru stiintele particulare cunoasterea e solutie pozitiva si concreta a unei probleme, patundere perfecta a obiectului de catre intelectul subiectului.
Astfel, stiinta este conceputa ca o serie de solutii date unor probleme. Pentru a fi filosofie un ansamblu de reflectii trebuie sa se constituie ca creatie universala, integrala, un sistem absolut al intelectului. Pentru a fi universala, trebuie ca filosofia sa-ti asume constitutiv obligatia de a se confrunta cu orice problema. Aceasta insa presupune un risc. Exista posibilitatea ca lumea sa fie o problema in sine insolubila. Pentru filosofare are primat constiinta problemei, iar nu solutia, care se poate sa nu fie data la un moment dat. Pragmatismul, in cadrul caruia o problema insolubila nu este problema, nu este considerat de Ortega filosofie , ci teoria sincera in care se exprima modul cognitiv al stiintelor particulare (p. 73).
Adevarul stiintific este altfel decat cel filosofiic Ortega y Gasset considerra ca exactitatea si rigoarea previziunilor stiintifice sunt dobandite de stiinta experimentala cu pretul mentinerii sale intr-un plan de probleme secundare. Ortega considera ca doar filosofia incearca sa dea raspuns intrebarilor prime, decisive. Adevarul filosofic va fi astfel suficient, dar inexact; adevarul stiintific este insuficient, dar exact.
Esentiala in cadrul viziunii sale asupra relatiei filosofie-stiinta, aceasta comparatie a adevarului stiintific cu cel filosofic are drept consecinta o subordonare fundamentala a stiintei fata de filosofie: <<Adevarul stiintific>> este un adevar exact, dar incomplet si penultim, care se integreaza obligatoriu in altfel de adevar, ultim si complet, chiar daca inexact, pe care n-as vedea nici un inconvenient sa-l numim <<mit >> (8p. 75).
Adevarul filosofic are calitatea de a fi mai radical, mai esential; atributul adevarului stiintific de a fi exact nu este un indiciu de superioritaate al acesstuia intrucat fiind existenta certa a stiintei si relatia adevar filosofie-adevar stiintific, filosofia devine ea insasi necesara.
In masura in care se va dovedi existenta unui temei in virtutea caruia omul, fiind ceea ce este, sa fie harazit filosofiei, filosofia va fi nu numai necesara, ci si inevitabila. Faptul ca filosofia este necesara stiintei inseamna ca ii este necesar macar un individ care sa fi creat adevarul filosofic; faptul ca filosofia este inevitabila, implica insa faptul de a fi o necesitate esentiala filosofia pentru fiecare individ uman in parte, necesitate ce izvoraste din fiinta insasi si care nu-i survine in mod accidental din afara.
Filosofia raspunde unei nevoi a intelectului de a fi ceea ce este, afirma Ortega y Gasset in lectia a 5-a din Ce este filosofia?. Ea nu se iveste dintr-o ratiune de utilitate si nici dintr-o iratiune de capriciu , ci este constitutiv necesara intelectului. Filisofia inseamna a-i cauta lumii care ne este data prin simturi, integritatea, filosofia completeaza lumea si a obtine ca Univers. Caci lumea este un obiect insuficient si fragmentar intemeiat pe ceea ce nu este el; fiinta.
Pentru a explica aceasta semnificatiea filosofiei, ne putem sprijini pe faptul ca filosofia inseamna ridicarea de probleme teoretice. Problema teoretica este de a face sa nu fie ceea ce este, dar care, astfel fiind, irita intelectul cu insuficienta sa(p. 85), unde acel  de ce al filosofiei inseamna  a face sa fie ceea ce nu este. Acest ceva care nu este dat al problemei filosofice ne irita pentru ca nu isi este siesi suficient, lipsindu-i ratiune a de a fi. De aceea, daca indaratul aparentei nu se afla inca ceva care sa-l completeze, existenta sa este de neinteles.Problema teoreticca este ireductibila la orice finalitate practica.
Filosofia si stiinta reprezinta doua moduri distincte de a pune probleme teoretice. Intrucat problema filosofiei este singura absoluta, filosofia e unica atitudine pura, radical teoretica. Ea este cunoasterea dusa la gradul sau maxim , este eroismul intelectual(p.86). iar problema filosofica este numita absoluta intrucat imbratiseaza intregul cu o intensitate maxima. Stiinta insa creeaza probleme partiale, in cadrul ei pastrandu-se un rest de atitudine practica, a premeditaa sa dam fiinta unui ceva care inca nu este, dar ne intereseaza sa fie.
Principiile pe care si le asuma constitutiv filosofia sunt autonomia si pantonomia. Autonomia sa deriva din gestul eroic de a nu se sprijini pe prezumtii ce se considera demonstrate in afara sistemului sau, in timp ce pantonomia este un principiu de tensiuni contrare: universalismul, nazuind catre tot. Pantonimia este principiul care deosebeste filosofia de stiintele particulaare. Din acest punct de vedere Ortega y Gasset considera marxismul o pseudofilosofie.

Fisiere in arhiva (1):

 Relatia Filosofie - Stiinta.doc