Problematica Alienării

Extras din referat Cum descarc?

Motto:
,,Asemenea statuii lui Glaucos, pe care timpul, marea si
furtunile o desfigurasera intr-atata , incat seamana mai mult cu o fiara
decat cu un zeu, sufletul omenesc, modificat in sanul societatii datorita
unor nenumarate cauze ce se repetau mereu [...] si-a schimbat, ca sa
zicem asa, astfel infatisarea incat a devenit aproape de nerecunoscut."
(J. J. Rousseau, ,,Discurs asupra inegalitatii dintre oameni") 
Alienarea - repere presociologice
Problema alienarii, inteleasa ca procesul de instrainare, de
indepartare a omului de la natura sa specifica, chiar daca a capatat o
amploare stringenta in constiinta omului postmodern, este departe de a
constitui o preocupare recenta. Radacinile conceptului sunt mult mai adanci
: prima alienare este alienarea biblica a cuplului paradisiac, care mancand
din fructul interzis a pierdut starea de gratie divina si s-a instrainat de
conditia lui edenica. Ideea de decadere, de pierdere a valorilor si nevoilor
esential umane in cadrul unei societati degenerate, pare a reveni periodic in
reflectia asupra socialului, luand noi si noi fatete in concordata cu felul
argumentelor prezentate pentru a o ilustra si natura solutiilor propuse pentru
a o ameliora. Au prevalat mai intai abordarile teologice (profetii intemeietori
de religii salvatoare), apoi cele ale filosofiei sociale (de la Platon la
Rousseau, Hegel, Marx si Marcuse) ca in prezent sa se consacre punctul de
vedere al stiintelor sociale, mai precis a psihologiei si sociologiei (Erich
Fromm, C. W. Mills, J. Habermas).
Ceea ce consider important de precizat este ca, in cazul unei
probleme atat de complexe si cu implicatii atat de vaste, nu putem trage
hotare strict definitorii intre aceste perspective: abordarea fenomenului
alienarii presupune o viziune de ansamblu asupra omului si a societatii, a
aparitiei si evolutiei acestora, deci o raportare la originea si sensul existentei
(problema teologico-filosofica), apelul la o metoda valida de cunoastere a
sferei umanului (problema stiintifica) si raportarea la un sistem de valori fata
de care putem judeca sensul pozitiv sau negativ al alienarii, al indepartarii
de la starea primara (problema etic-morala).
Incercand in paginile de fata sa dezvolt diferitele acceptiuni ale
conceptului de ,,alienare" din perspectiva teoriilor sociologice, am realizat o
incursiune in opera a trei mari personalitati care au tratat acest domeniu pe
planuri diferite de constituire a discursului sociologic: Herbert Marcuse
(plan filosofic), Erich Fromm (utilizarea facilitatilor oferite de dezvoltarea
psihologiei) si Jurgen Habermas (prelucrarea viziunii sistemice asupra
societatii). Am cautat sa relev punctele de convergenta si de divergenta ale
abordarilor lor si contextul in care trebuie inteleasa utilizarea notiunii de
instrainare, adica traseul general al preocuparilor lor.
Radacinile sociologice ale conceptului
Dezvoltarea contemporana a problematicii alienarii sta in mare
masura sub semnul unor ganditori premergatori, in special Rousseau si
Marx.
Fara a intra in detaliile analizei operei lui Rousseau, as dori sa
mentionez ca el foloseste conceptul de alienare in doua sensuri distincte:
aceasta inseamna mai intai indepartarea omului de la starea sa naturala (cu
,,cereasca si maiestuoasa simplicitate pe care i-a imprimat-o creatorul lui")
sub presiunea civilizatiei, pe de alta parte desemneaza un imperativ ce se
afla la baza formarii societatii omenesti armonioase, clauza contractului
social: ,instrainarea totala a fiecarui asociat, cu toate drepturile sale , in
favoarea comunitatii". Prin contractul social ia nastere ,,un corp moral si
colectiv", cu o viata si o vointa proprie , care este statul, iar suveranul
acestuia, in terminologia lui Rousseau, nu este o persoana ci vointa generala,
exprimata in mod activ, a statului. 
Atat Rousseau cat si Marx incearca sa explice caracterul nejust al
inegalitatilor sociale existente, rezultate ale procesului alienarii. La originea
lor, in ,,starea naturala" (Rousseau) sau in comuna primitiva (descrisa de
Marx), oamenii erau egali din punct de vedere social. Dar, odata cu evolutia
istorica, omul s-a indepartat de la conditia sa specifica, a devenit mutilat de
rezultatele propriilor lui eforturi de progres.

Fisiere in arhiva (1):

 Problematica Alienarii.doc