Problema timpului

Ne putem intreba nu numai ce exista, de ce exista ceea ce exista, ci si cum exista. Din aceasta ultima perspectiva, ne vom referi la dimensiuni si trasaturi ale existentei, cum sunt spatiul, timpul, ordinea, determinarea. Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, modalitati ale existentei, in general, si ale fiecarui lucru. Despre ceva se poate spune ca exista in mod real numai in masura in care ocupa un loc in spatiu, intr-un moment determinat. In sens larg, spatiul este inteles prin categoriile coexistentei (stanga - dreapta, in fata - in spate, sus - jos), iar timpul prin categoriile succesiunii (inainte - dupa) sau duratei (mai mult - mai putin). Spatiul este o inlantuire de locuri, iar timpul o succesiune de momente. Cu referire la spatiu si timp, se poate vorbi despre un tip mai important de problematizare, si acela este: DACA sunt Ex: Pentru o persoana care sustine un examen, timpul poate sa curga repede, insa aceeasi persoana poate sa considere ca timpul poate sa curga greu atunci cand asteapta pe cineva. Este posibil chiar ca in situatii similare curgerea timpului sa fie traita diferit de persoane diferite. Ex: O persoana care a invatat pentru examen poate sa considere ca timpul trece usor, dar pentru cineva care nu a invatat acelasi timp i se va parea ca trece mult mai greu. Pe de alta parte, a vorbi despre trairea sau perceperea timpului presupune implicit existenta obiectiva a acestuia. Problema nu este asadar daca timpul exista, ci daca noi putem sti vreodata ce este timpul in sine, independent de modul nostru de traire sau de cunoasterea noastra. Momentele timpului - trecutul, prezentul si viitorul - indica asa numita sageata a timpului: el curge intr-un singur sens, ireversibil, dinspre trecut spre viitor. Oamenii au fost intotdeauna fascinati de ideea revenirii ciclice a tuturor lucrurilor sau de posibilitatea calatoriei in timp. Vorbind despre o sageata a timpului, oamenii de stiinta si filosofii, preocupati de aceasta problema, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demon?strabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalitatii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor; in cadrul unidimensionalitatii se poate discuta si sensul unic al curgerii timpului, deci imposibi?litatea realizarii drumului invers. Argumentul principal il constituie in acest caz lanturile cauzale, imposibilitatea aparitiei efectului inaintea cauzei si, de cele mai multe ori, nota de succesiune in relatiile cauzale, efectul continuand sa existe si sa actioneze dupa incetarea actiunii cauzei, dar ca rezultat evident al actiunii acesteia. Treptat se contureaza pentru secolul XX, tot mai in?sistent, abordarea diversificata calitativ a timpului.

Spe?cificitatea coordonatei temporale obliga la diferentierea intre timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biolo?gic, uman (individual si social). Timpul biologic, amplu cercetat ...