Posibilitatea Ontologiei - Aristotel

Corpusul scrierilor metafizice a lui Aristotel se constituie ca o cercetare a conditiilor de posibilitate a stiintei fiintei ca fiinta , singura in masura sa refundamenteze filosofia si stiinta , tipuri de discursuri paralizate de dificultatile ridicate de practica sofista a limbajului o Sarcina metafizicii era , intr-o prima instanta , instituirea discursului unic o Caci concluzia sofista asupra imposibilitatii minciunii atragea dupa sine inutilitatea discursului constructiv si multiplicitatea discursurilor posibile despre fiinta , asa cum subliniaza Aristotel in cartea a IV-a : "Daca doua judecati contradictorii ar fi adevarate in acelasi timp despre acelasi lucru , atunci toate lucrurile s-ar reduce la unul" o Dar aceasta ar fi un paradox o In al doilea rand , dupa ce filosofia isi va fi indeplinit prima sarcina , trebuie cercetat daca mai exista alte dificultati care ar conduce spre imposibilitatea vreuneia din stiintele fundamentale o

Afirmatia ce deschide cartea IV a Metafizicii , "Exista o stiinta care studiaza fiinta si proprietatile sale esentiale" (1003a) , corelata cu o alta , "Tot astfel se vorbeste si despre Fiinta in multe acceptii , dar intotdeauna cu privire la unul si acelasi principiu"(1003b) , apare in acest context ca extraordinar de optimista , statuand existenta efectiva a celei mai inalte dintre stiinte o De altfel , <<Aristotel credea cu fermitate in existenta principiilor absolute. La intrebarea daca va fi ori nu va fi in stare sa le patrunda "pana la capat" , el oscileaza intre raspunsul pozitiv si cel negativ , inclinand insa catre afirmativ>> , dupa cum afirma Ion Banu o In acest context al aprecierii trebuie interpretate afirmatiile aristotelice mai sus citate ; ramane de cercetat daca si in ce masura acestea se pot sustine in raport cu intregul operei aristotelice o Observam insa corelarea , in viziune aristotelica , a posibilitatii stiintei cu existenta principiului unic al realitatii la care se refera discursul (si sesizarea lui de catre cel ce sustine acest discurs) o In cadrul teoriei semnificatiei , Aristotel va evidentia conditiile care fac posibil discursul stiintific o

Atacand modul in care ai fost puse problemele de limbaj de catre sofisti , Aristotel va demasca " rezolvarile" lor verosimile ca nesocotind adevarata esenta a limbajului o Din punctul lor de plecare , conceperea fiintei si a cuvantului ca perfect aderente (fie prin conventie , fie in mod natural) , nu se putea ajunge decat la concluzia paradoxala ca totul este adevarat 1 o Aristotel surmonteaza aceasta dificultate prin conceperea raportului limbajului cu fiinta ca mijlocit , iar nu nemijlocit. Stagiritul afirma ca doar propozitia este locul adevarului si al falsului , iar adevarul se probeaza prin asemanarea unei judecati cu starea de lucruri la care se refera o Subliniaza ca semnificatia nu are in sine putere existentiala , astfel ca , daca spunem "tap-cerb" , ne referim la toate fiintele care ar avea deodata toate caracteristicile esentiale tapului si cerbului , fara a fi necesar ca acestea sa existe o Propozitia e locul adevarului si falsului fiind o compunere de substantiv , verb etc. ce se inlantuie corespunzator sau nu realitatii o

Aristotel , Metafizica, trad. Stefan Bezdechi , Ed. IRI , Bucuresti , 1999

Pierre Aubenque , Problema fiintei la Aristotel, trad. Daniela Gheorghe

Ed. Teora , Bucuresti , 1998

Gheorghe Vladutescu , Aristotelismul ca filosfie a individualului o

Ed. Paideia, Bucuresti , 1997

Ion Banu , Aristotel , Ed Stiintifica , Bucuresti , 1996

Sir David Ross , Aristotel , trad Ooan Lucian Munteanu si Richard Rus

Ed. Humanitas , Bucuresti, 1998