Pierre Bourdieu - Constructivismul Structuralist si Violenta Simbolica

Extras din referat Cum descarc?

Prima intrebare care se ridica atunci cand abordezi o anumita tema sau un anumit autor dintr-o paleta larga de optiuni este de ce ai facut aceasta alegere?
Am optat pentru toeria sociologica a lui Pierre Bourdieu pentru ca am considerat-o in primul rand cea mai apropiata de conceptiile noastre cu privire la alcatuirea socialului si prin urmare demna de aprofundat.
Apoi, in epoca actuala si teoriile comunicarii au renuntat la perspectiva liniara, unidirectionala a procesului comunicarii, astfel incat, comunicarea, stand la baza constructiei socialului si fiind un proces de interactiune si de influentare reciproca este necesar ca si constructia corpului social sa se bazeze pe interactiune. In mod necesar si analiza acestor doua elemente - comunicare si structura sociala - trebuie facuta avandu-se in vedere nu componentele lor separate si in mod static ci in interactiunea si deci in relatiile lor.
Si cum comportamentul uman se bazeaza in mare parte pe obiceiuri dobandite in procesul socializarii iar in cadrul acestuia din urma, un aport important il are educatia institutionalizata, aceasta trebuie sa ocupe un loc primordial in cercetarile sociologice.
Lucrarea de fata va cuprinde:
- pe scurt o expunere a principalelor teorii sociologice cu privire la educatie (functionalismul sistemic, constructivismul structuralist, etnometodologia si teoria transmiterii educationale);
- explicarea constructivismului structuralist si teoriei violentei simbolice cu referire la textul ,,Invatamant si reproductie sociala - Fundamentele unei teorii a violentei simbolice" ;
- cateva intrebari in legatura cu tezele propuse de Pierre Bourdieu
Fundamentarea sociologiei ca stiinta se bazeaza pe lucrarile francezilor August Compte (Curs de filosofie pozitiva) si Emile Durkheim (Reprezentarile individuale si reprezentarile colective). De aici pana la fundamentarea sociologiei educatiei ca ,,stiinta autonoma, integrabila in domeniul stiintelor pedagogice/educatiei" a fost nevoie de multi ani. 
Functionalismul simbolic, teoria care pune bazele studiului de sine statator in sociologia educatiei se dezvolta in opera sociologului american Talcott Parsons. Acesta a considerat societatea mai mult decat o suma de indivizi autonomi. Obiectul sociologiei sale este actiunea sociala, vazuta ca un comportament uman, caruia autorul sau ii confera un sens subiectiv si prin care acesta isi exercita o oarecare influenta asupra celuilalt. Autorul actiunii este simultan si actor si obiect al actiunii; aceasta se petrece intodeauna intr-un anumit context care exercita presiuni asupra actorilor iar semnificatiile si intentiile actiunii sunt structurate ca sisteme simbolice.
Actiunea unui actor social este dublu constransa: de asteptarile sale de rol si de sanctiunile pe care celalalt le poate aplica in cazul in care primul nu si-a respectat asteptarile de rol.
Corespondenta dintre cele doua constrangeri este asigurata de internalizarea si stabilizarea in structura unei personalitati a obiectelor sociale ca sisteme. Altfel spus, internalizarea este mecasnismul prin care se constituie identitatea sociala a individului.
Acesta se realizeaza in cinci etape: faza de adaptare (0 - 2 ani); faza fixarii dependentei afective si a autonomiei sinelui (2 - 4 ani); faza integrarii (4 - 6 ani); faza de latenta (7 - 14 ani); faza crizei adilescentei si maturizarii depline (15 - 25 ani);
Educatia este pentru Parsons o functie sociala prin care se asigura crearea fiintei sociale a individului pentru mentinerea ordinii sociale. Aceasta reprezintaun transfer al costiintei colective in constiinta individului, o invatare de roluri asociate unui status.
Pierre Bourdieu merge mai departe cu analiza sistemului social. Pentru el interactiunea sociala nu se reduce la ,,schimburi simbolice", ci ea este practica; prin actiunea sociala oamenii produc si reproduc societatea in dimensiunea sa culturala economica si sociala.
In lucrarea Le sens pratique Bourdieu mentioneaza: ,,Teoria practicii ca practica aminteste, contrar materialismului pozitivist, ca obiectele cunoasterii sint construite si nu inregistrate pasiv si, contrar idealismului intelectualist, ca principiul acestei constructii este sistemul dispozitiilor structurate si structurante care se constituie in practica si este orientat intodeauna spre functii practice" Aceasta fraza sta drept marturie pentru conceptia sa constructivist structuralista. 
La baza actiunii sociale sta un habitus adica ,,sisteme de dispozitii durabile si transpozabile, structuri structurate predispuse sa functioneze ca structuri structurante, adica in calitate de principii generatoare si organizatoare de practici si de reprezentari care pot fi adaptate obiectiv la scopul lor fara a presupune urmarirea constienta a unor scopuri si stapanrea expresa a operatiilor necesare pentru atingerea lor, <<reglate>> si <<regulate>> in mod obiectiv fara a fi cu nimic produsul supunerii fata de unele reguli si, fiind toate acestea, orchestrate in mod colectiv fara a fi produsul actiunii organizatoare a unui dirijor." 
Habitusul este rezultat al actiunii pedagogice, actiune fundamentala pentru orice structura sociala, dar nu in sensul lui Parsons, de integrare a individului in societate ci ca legitimare si reproductie a structurii sociale in structura personalitatii individului. Educatia este totodata un producator de structuri practice, obiective in sistemul social. Insa mai multe despre teoria lui Bourdieu cu privire la educatie discutam cand ne vom opri la fragmentul ,,Fundamentele unei teorii a violentei simbolice".
O teorie care se rupe radical de cea a lui Parsons propun H. Garfinkel si A. Ciocourel. Stiinta lor - etnometodologia - studiaza procedurile pe care actorul obisnuit le utilizeaza in activitatea cotidiana pentru a indeplini sarcinile ce decurg din apartenenta si pozitia sa in cadrul unei organizatii. 
Din perspectiva noii sociologii valorile si normele sociale nu mai sunt intelese ca principiu al actiunii sociale, ci ca resurse de care dispun actorii pentru a da sens actiunii lor (mobilul actiunii este valoarea interioara, subiectiva).
Pentru Garfinkel, obiectul sociologiei este ansamblul activitatilor cotidiene considerate in primul rand ca activitati de cunoastere si de comunicare. Obiectele cercetarii sunt expresiile si mecanismele activitatii practice zilnice. 
La randul ei, educatia este centrata pe aceste doua activitati considerate fundamentale: cunoasterea si comunicarea. Educatia/socializarea consta in achizitiile limbajului comun, iar prin aceasta a etnometodelor sau a ,,rationamentelor sociologice practice". Doua sunt conceptele fundamentale cu care se opereaza aici:


Fisiere in arhiva (1):

  • Pierre Bourdieu - Constructivismul Structuralist si Violenta Simbolica.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!