Perspectivele adoptării monedei euro

Emisiunea si lansarea in circulatie a monedei Euro este expresia dorintei popoarelor europene de a adanci cooperarea pe plan economic, monetar si financiar, de a apropia oamenii si de a beneficia de avantajele pietei europene unice.

Intr-o economie complexa, descentralizata, deschisa, moneda este instrumentul unic al schimbului, iar prin intermediul pretului ea regleaza accesul diferitelor persoane la bunurile si serviciile din societate.

Desi, de regula, moneda serveste unor functii practice, ea reprezinta o sursa importanta de identitate si de simbolism national. Moneda unica europeana trebuia sa reprezinte ceva comun tuturor tarilor si nu imagini care ar putea fi asociate cu vreo tara anume.

Chiar daca Tratatul de la Maastricht nu face referire la criteriile de convergenta intre tarile membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeana a pus in aplicare un set de masuri prin care sa se asigure un grad inalt de similitudine si de coeziune a structurilor economiilor tarilor membre.

Crearea monedei unice europene a devenit un obiectiv oficial al Comunitatii Economice Europene in 1969. Totusi, doar dupa Tratatul de la Maastricht din 1993, statele membre au fost din punct de vedere legal obligate sa initieze uniunea monetara nu mai tarziu de 1 ianuarie 1999. La aceasta data, euro a fost lansata in 11 state membre ale UE. A ramas o moneda contabila (virtuala) pana la 1 ianuarie 2002 cand au fost emise bancnotele si monedele iar bancnotele si monezile nationale au inceput sa fie retrase in Zona Euro, care atunci avea 12 state membre. Zona euro (formata din statele membre UE care au adoptat moneda euro) a crescut la 17 state membre, cel mai recent stat care a adoptat moneda fiind Estonia care a aderat la 1 ianuarie 2011.

Toate statele membre, cu exceptia Danemarcei si Regatul Unit, sunt obligate din punct de vedere legal sa adere la zona euro cand vor indeplini criteriile de convergenta. Romania si-a propus sa adere la zona euro in 2015. Suedia a evitat sa adere la zona euro neindeplinind criteriile.

Banca Centrala Europeana este banca centrala a zonei euro, aceasta controleaza politica monetara a zonei cu scopul de a mentine stabilitatea preturilor. Ea este la centrul Sistemului European de Banci Centrale, care curpinde bancile nationale ale statelor membre si care este condusa de un Consiliu General, constand din Presedintele BCE, care este numit de Consiliul European, Vice-presedintele BCE si guvernatorii bancilor centrale nationale din cele 27 de state membre. Uniunea Europeana a stabilit o piata unica pe teritoriul tuturor statelor membre. O uniune monetara, zona euro este este formata din 17 state membre care folosesc moneda unica euro. In 2010, UE a generat un procent estimat de 26% (16.242 miliarde de dolari) din produsul intern brut la nivel mondial, astfel UE are cea mai mare economie a lumii. Este cel mai mare exportator, cel mai mare importator de bunuri si servicii si cel mai mare partener comercial pentru multe tari precum China, India si Statele Unite ale Americii.

Din 500 cele mai mari corporatii dupa venituri (Fortune Global 500 din 2010), 161 au sediul in Uniunea Europeana. In noiembrie 2011, somajul in UE era de 9,8%, investitiile erau de 20,3% din PIB in noiembrie 2011, inflatia de 3,4% iar deficitul public era de 6.6% in octombrie 2011.

Exista o variatie semnificativa intre veniturile per capital intre statele membre, acestea sunt intre 11.000 de euro si pana la 70.000 de euro. Regiunile cu venit inferior mediei europene sunt in special in estul Europei, in noile state care au aderat dupa 2004. Cateva fonduri acorda ajutor de urgenta, suport pentru statele candidate pentru a le aduce la standardele UE (Phare, ISPA si SAPARD) precum si ajutor pentru Comunitatea Statelor Independente (fostele state parte a URSS).

2. Etapele monedei unice

Moneda unica a fost introdusa in trei etape distincte:

Prima etapa (2 mai 1998 - 1 ianuarie 1999) a debutat cu reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, cand au fost selectate, dintre cele 15 tari UE, doar cele care indeplineau criteriile de convergenta.

In urma evaluarilor , 11 tari au trecut la faza a doua: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Grecia, desi dorea adoptarea monedei unice, nu indeplinea in acest moment criteriile de convergenta si s-a alaturat celor 11 tari de la 1 ianuarie 2001. Danemarca, Marea Britanie si Suedia au preferat pana in prezent sa se mentina in afara zonei euro, desi s-ar fi incadrat inca de la inceput in restrictiile impuse de Tratatul de la Maastricht.

La 1 iunie 1998, Institutul Monetar European a fost inlocuit de Banca Centrala Europeana, sistemele legale nationale au fost adaptate pentru a permite circulatia noii monede si s-au pregatit din punct de vedere tehnic primele emisiuni de bancnote si monede euro.

In a doua etapa (1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001) euro a existat numai ca moneda de cont. La 1 ianuarie 1999 au intrat in vigoare cursurile de schimb fixe irevocabile dintre monedele nationale ale tarilor membre UE si euro, BCE stabilind paritati oficiale in raport cu euro pentru cele 11 monede europene selectate (pentru Grecia, de la 1 ianuarie 2001).

Uniunea Europeana a adoptat pentru aceasta faza regula sintetizata in formula "nicio obligatie, nicio interdictie" in ceea ce priveste folosirea euro. Desi utilizarea viitoarei monede unice era facultativa, marile companii multinationale au fost primele care au adoptat euro in contabilitatea lor europeana, pentru o mai facila comparare a rezultatelor intre filialele din tari europene diferite.

Tot de la 1 ianuarie 1999, sistemele electronice de tranzactionare a burselor europene au fost adoptate la euro, iar noile obligatiuni ale guvernelor din tarile participante au fost emise in euro; intr-un cuvant, folosirea euro s-a extins si la pietele financiare, pietele valutare si sistemele de compensare.

A treia etapa (prevazuta initial a se derula intre 1 ianuarie 2002 si 1 iulie 2002, ulterior fiind redusa pana la 28 februarie 2002) a presupus aparitia bancnotelor si monedelor euro si disparitia banilor nationali, conform unui calendar prestabilit.

3. Avantajele si dezavantajele monedei unice

AVANTAJELE MONEDEI UNICE

Desi euro este in primul rand un proiect politic puternic ancorat in istoria europeana, obiectivele economice ambitioase, cum ar fi realizarea unei cresteri economice si cresterea nivelului de trai in Europa, au jucat intotdeauna un rol important, chiar daca acesta a fost unul secundar.

Adoptarea monedei unice prezinta numeroase avantaje, insa este greu de spus daca acestea sunt mai presus decat dezavantajele, pe termen lung.

Aceste avantaje sunt:

- Reducerea costurilor tranzactiilor reprezinta un avantaj deoarece odata cu introducerea monedei unice, aceste costuri vor fi eliminate.

- Eliminarea riscului legat de rata de schimb

- Transparenta si concurenta marita a preturilor

- Crearea unor piete financiare profunde si cresterea investitiilor straine

- Rate mai mici ale dobanzilor

- Identitate europeana

- Crestere economica sporita

- Putere

- Disciplina politicii monetare si fiscale