1. ARGUMENT Perceptia este nu numai o imagine mai mult sau mai putin constituita a unui obiect sau fenomen din lumea externa, ci poate fi examinata si ca proces, in cursul caruia se formeaza, se "construieste" treptat imaginea perceptiva. Din aceasta perspectiva, perceptia poate fi conceputa ca un sistem de actiuni perceptive. Chiar daca in mod obisnuit in mintea noastra informatia despre obiecte si fenomene exista sub forma de imagini cu care operam fara sa sesizam in mod constient diferitele unitati structurale ale procesului perceptiv, in mod constient diferitele unitati structurale ale procesului perceptiv, in realitate acestea sunt mereu implicate. "Teoria activitatii" (P. Janet, J. Piaget, A. N. Leontiev, A. R. Luria, s.a.) scoate in relief caracterul dinamic, procesual al perceptiei. Actiunile si operatiile perceptive se constituie in cursul vietii pe baza asimilarii experientei social-istorice in variatele forme de activitate umana. Aceasta idee este limpede exprimata de psihologul englez R. L. Gregory (1970). Pentru psiholog - scrie el - problema care se pune este: "putem percepe inainte de a invata sa percepem?" Raspunsul este: "Intr-adevar, membrele si organele de simt sunt inutile pana cand nu invatam sa le folosim in mod efectiv; ele sunt la fel de inutile ca si uneltele pana cand nu avem deprinderea de a le folosi" (p.208). Copilul nou-nascut nu poate sa descifrezede la inceput informatia pe care o poarta configuratiile "polisenzoriale" de semnalele nervoase produse de obiectele si fenomenele lumii reale: el invata pas cu pas sa le perceapa in contact nemijlocit cu ele, manuindu-le mai intai sub directa indrumare a adultului, iar ulterior din ce in ce mai independent. In formarea si desfasurarea actiunilor perceptive, indreptate spre "examinarea" obiectului si elaborarea perceptiei ca "model mintal" al acestuia, un rol important il joaca procesele motrice: miscarile mainilor in pipait, miscarile ochilor in urmarirea conturului in perceptia vizuala a obiectelor, micromotricitatea coardelor vocale in perceperea sunetelor etc. Din punctul de vedere al destinatiei lor, miscarile manuale implicate in perceptia haptica (pipait) si cele oculare in perceptia vizuala sunt de doua feluri: a) miscari de investigatie, de orientare si de corectie, care vizeaza examinarea activa a obiectului, ajustarea ochilor (sau a mainilor) in raport cu insusirile obiectului si cu ambianta, precum si corectia succesiva a miscarilor perceptive; b) miscari gnostice propriu-zise, care participa la "construirea" imaginii perceptive, la evaluarea insusirii spatiale ale obiectelor, la recunoasterea obiectelor cunoscute etc. Indeplinind variate functii, miscarile oculare sunt deosebit de complexe (unele sunt macromiscari, iar altele micromiscari) si variate ca forma. Astfel, dintre macromiscari cercetarile electrografice au pus in evidenta, in primul rand, asa-numitele miscari de urmarire, care au o infatisare lina, ordonata si permit ochilor sa urmareasca continuu obiectul in miscare. Viteza minima a miscarilor de urmarire este de cinci minute unghiulare pe secunda, ceea ce corespunde pragului perceptiei miscarii. Viteza maxima este de cca 30-40 grade pe secunda. O alta categorie este reprezentata de miscarile sacadate ale ochilor; acestea sunt salturi rapide si bruste savarsite de globii oculari in timpul examinarii obiectelor imobile, in timpul lecturii etc. Noi nu ne dam seama de aceste miscari si avem impresia ca, de pilda, atunci cand citim un text sau percepem un obiect (un tablou, o fotografie) privirea noastra se deplaseaza repede, succesiv si cu o viteza constanta de-a lungul randurilor, conturului obiectelor etc. In realitate, asa cum releva inregistrarile electrografice, cu acest prilej ochii nostri se deplaseaza in salturi dintr-un loc (reper) in altul; salturile (denumite sacade) alterneaza cu momentele de fixare. Astfel, in timpul lecturii o sacada dureaza in medie cca 0,022 s, iar durata unui salt in care privirea revine la inceputul randului urmator este de aproximativ 0,04 s. Atunci cand ochiul nu se misca, iar privirea este indreptata asupra unui reper, avem de-a face cu faza de fixatie vizuala a obiectului. Rolul fixatiilor rezida in faptul ca tocmai in acest rastimp creierul primeste cea mai mare cantitate de informatie despre obiectele percepute. S-a stabilit ca in efectuarea unei sarcini vizuale (examinarea unui obiect sau tablou, lectura unui text) ochii se afla in majoritatea timpului (90-95%) in stare de fixatie. Desigur, ca urmare a automatizarii actiunilor perceptive prin exercitii, are loc perfectionarea si cresterea eficientei intregului proces de perceptie. Asa de pilda, formarea deprinderilor de lectura se manifesta prin: a) reducerea numarului de fixatii pe parcursul unui rand; b) scurtarea duratei fixatiilor; c) reducerea numarului de reveniri asupra celor citite anterior; d) cresterea volumului segmentelor de text percepute simultan etc. Desigur, toti acesti parametri depind in mare masura de scopul urmarit in lectura, de dificultatea textului, de particularitatile individuale ale cititorului. Totusi, in prezent se cerceteaza posibilitateaoptimizarii procesului de lectura, recurgandu-se si la formarea deprinderilor de lectura rapida, care se bazeaza in mare masura pe perfectionarea perceptiei vizuale a textului scris. Cel mai INEFICIENT mod de a educa pe cineva este sa-i tii discursuri moralizatoare , interminabile si plicticoase. Fiecare om trebuie sa treaca singur prin experiente-limita. Cit de educativ ar fi , de pilda , daca tinarului care asculta muzica Rapp pusa la maximum , fara sa-i pese de vecini , i s-ar pune sa asculte fara comentarii , la fel de tare , la aceleasi ore , fara incetare un concert de Bruckner , sau ceva asemanator ! Si ne putem gindi ca si noi ne-am aventurat uneori intr-un domeniu necunoscut fara sa ne dam seama ca ne facem de ris. Cind asistam la un spectacol dezagreabil oferit de un cumparator nemultumit ajuns la capatul nervilor si tipind la vinzatoare , ne putem gindi ca si noi am fost intr-o astfel de situatie , la fel de penibila. Inca din scoala se remarca glumetii , indivizii cu tupeu , smecherii , obraznicii. Este adevarat ca pentru scurta vreme devin " eroi " , modele usor de imitat. Dar un tinar cu bun simt va intelege repede ca acest mod de comportament nu este ideal pentru a-ti atrage respectul celor din jur. " Ca sa fii om intreg , atitea sunt necesare " - spune Geo Bogza intr-o carte chiar cu acest titlu - iar una dintre conditii este buna crestere. Bunele maniere mai inseamna sa rezisti unei tentatii care te poate transforma din om cinstit intr-un pungas. Putini stiu ca a gasi un portofel pe strada si a nu-l preda la Politie , se cheama furt. Cei mai multi il considera noroc ... Hazardul nu trebuie sa favorizeze infractiunea si abaterea de la regulile de buna comportare. Daca esti cu adevarat convins ca trebuie sa fii politicos oricind si in orice ocazie , intelegi adevarul fundamental cuprins in celebra inscriptie gravata pe fatada cladirii de la New College , din Oxford : " Manners make man " - comportamentul il face pe om. Bunele maniere sunt apanajul omului care isi cunoaste exact locul in lumea in care traieste.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
