Si pentru Dumnezeu omul este alcatuit din trup si suflet - dualism cartezian. El considera ca ele sunt 2 substante diferite straine una de alta; acesta inseamna ca, spre a intelege ce este trupul nu avem nevoie sa stim ce e sufletul siinvers. Cele 2 depind una de alta, sunt lucruri distincte, darn u separate. Coexistenta lor e necesara si sufletul resimte trebuitele trupului.
Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta).
"Meditationes de prima philosophia"
M. Bergson: Homo faber (Omul mestesugar)
Filosof francez contemporan, M Bergson, in "evolutia creatoare", argumenteaza ca din punct de vedere al inteligentei trasatura caracteristica a omului nuu este aceea de a fi (Homosapiens), asa cum au semnalat-o filosofii din atichitate, ci (homofaber) deoarece in fond inteligenta este capacitatea de a fabrica obiecte artificiale, in particular muulte de facut unelte, si de a varia la infinit fabricarea lor.
De altfel, omul si animalul poseda inteligenta si instinct, dar in timp ce animalul actioneaza mai mult din instinct, care tinde la inteligenta, fara sa o atinga vreodata, la om instinctual este un corelat al inteligentei, fara sa se opuna acesteia. Animalul sties a foloseasca ocazional un instrument fabricat, sau (cel lutin) sa-l recunoasca, dar el nuu ajunge sa produca obiecte artificiale de care sa se poata servi, iar la om, spune Bergson, "inventia mecanica a constituit punctual de plecare" al inteligentei. Omul insa nu trebuie sa devina sclavul masinii, ar robotului; tehnica neutilizata cum trebuie se intoarce impotriva omului.
L. Blaga: Existenta intre mister si pentru revelare
In "geneza metaforei si sensul culturii" Blaga arata ca nun este pur si simplu un animal inzestrat cu inteligenta, tot asa cum o statuie nu este un simplu bloc de piatra cizelata. El il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar, iar nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson crede ca Blaga, traieste o dezolanta orizontalitate.
Nota caracteristica omului este creatia; animalul produce uneori locasuri sau unelte, dar aceste acte nu sunt "creatoare", ci ele se degaja stereotip, din grija de securitate a animalului, a speciei. Existenta animalului este intru imediat si pentru securitate. Omul insa e capturat de un destin creator; intr-un sens cu adevarat minuunat. El este capabil sa renunte la echilibru si la securitate, chiar sa se jertfeasca in nuumele creatiei "Animalul este strain de existenta intr-un mister si pentru revelare" si de dimensiunile si complicatiile vietii ce rezulta din acest mod de existenta, care este specific uman. Specific uman vor fi prin urmare si consecintele ce se desprind din acest mod, adica destinul creator al omului, impulsurile, aparatura si ingradirile acesteia.
Prin creatie omul isi asigura un destin superior, contradictoriu, care il inalta deasupra tuturor vietuitoarelor, dar care il poate duce si la autonimicire.
Giovani Pico della Mirandola: Despre demnitatea omului
Acest ganditor al renasterii spune in lucrarea "Despre demnitatea omului" sub inraurirea ideilor unor teologi, ca omul a fost creat de Dumnezeu cu scopul de a avea cine sa-I admire puterea de creatie si sa-L slaveasca.
Daca la Blaga divinitatea purta nuumele de Marele Amoniu, la Pico della Mirandola ca se va nunmi "Parintele Dumnezeu", "supremul arhitect", fauritorul sau "Preabunul creator". Aceasta divinitate este aceea care va daruii omului putinta si libertatea de a alege modul de viata si mai presus de toate, moartea sau, din potriva, eternitatea. De ce omul va fi inzestrat cu liber arbitru, vointa si putere de cunoastere. Cand Dumnezeu a creat pe om, spune .... El nu poate poseda vreun arhetip dupa care sa-l plamadeasca. In consecinta, hotaraste ca omul sa posede rasaturi din toate lucrurile create anterior. Astfel, omul seamana cat de putin cu toate celelalte creature si in acelasi timp este deosebit de ele. Asta inseamna ca esenta omului consta tocmai in aceea de a fi lipsit de trasaturi proprii. Exista un pericol in cosecinta acestei definitii: acela de a considera omul o fiinta nedesavarsita. Capcana este inlaturata prin aceea ca omul lui Mirandola este inzestrat cu vointa, cu posibilitatea de a-si hotara singur soarta, cu posibiliatea de a allege intre Dumnezeu si Satana. De aceea spune Mirandola ca, asezand pe om in centru Universului, Dumnezeu i-a vorbit astfel: "o, Adame! Nu ti-am dat nici loc sigur, nici o infatisare proprie, nici vreo favoare deosebita, pentru ca acel loc, acea infatisare, acele ingaduinte pe care tu insuti le vei dori, tocmai pe acelea sa le dobandesti sisa le stapanesti dupa vointa si hotararea ta", pentru ca singur si prin voia ta ai sa fi propriu0ti sculptor si plasmuitor de cinste. Omul nu este nici inger, nici demon, nici muritor si nici nemuritor. Pentru ca e inzestrat cu spirit, el poate fi una sau alta, se poate ridica la cer sau poate cadea in infern. Intre aceste extreme, nimic nu lipseste omului.
Pentru unele dintre ideile sale Mirandola va fi condamnat de papalitate. Spre sfarsitul vietii se va retrage intr-o manastire si va ajunge la credinta ca religia poseda adevarul, teologia il cauta, iar filosofia doar tanjeste dupa el.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
