INTRODUCERE 3 TIPURI DE ABORDARE A NATURII UMANE IN FILOSOFIE: 3 ELEMENTE DEFINITORII ALE OMULUI 4 APRECIEREA OMULUI IN CONCEPTIA FILOSOFICA 5 OMUL IN CENCEPTIA LUI Blaise Pascal 6 OMUL CA OBIECT DE STUDIU 8 PROBLEMELE UMANITATII 10 PROBLEMA VIETII SI A MORTII 10 SENSUL VIETII 11 MOARTE SI NEMURIRE 12 CONCLUZIE 13 BIBLIOGRAFIE 14
INTRODUCERE Omul este cea mai mare dintre toate minunile. (Sofocle, Antigona) La inceput omul a inceput sa-si puna intrebari asupra lui Dumnezeu, a universului, a naturii care-l inconjoara, si abia intr-un tarziu a inceput sa-si puna intrebari despre el insusi: Cine sunt- De unde provin- De ce traiesc- Care este finalitatea mea- Atentia filosofiei s-a indreptat asupra omului odata cu sofistii, mai apoi continuand cu Socrate si cu Platon. Odata transferata atentia, in filosofie, de la Dumnezeu asupra omului, s-a nascut antropologia: stiinta care studiaza omul. Astfel, omul a devenit centrul de meditare filosofica si masura a tuturor lucrurilor. ,,La urma urmei ce este omul in natura- Nimic in raport cu infinitul, tot in comparatie cu neantul, un lucru de mijloc intre nimic si tot. El este infinit de indepartat de ambele extreme; iar fiinta lui nu sta mai aproape de nimicnicia din care este scoasa decat de infinitul in care-i inghitita. Puterea sa de intelegere pastreaza, in ordinea lucruilor inteligibile, acelasi rang ca si corpul in imensitatea naturii. Tot ce poate face ea este de a descifra ceva din ceea ce apartine lucrurilor de mijloc, vesnic disperata ca nu le poate cunoaste nici principiul de baza, nici finalitatea. Iata adevarata noastra stare. Este ceva ce limiteaza cunoastintele noastre intr-un fel de margini peste care nu trecem, incapabili de a sti totul si de a ignora totul in mod absolut" (Blaise Pascal) Orice discurs filosofic vorbeste despre om, chiar si atunci cand acesta pare sa vorbeasca mai curand despre natura, lucruri, univers, structura. Dincolo de sistemele filosofice care-si propun sarcina indrazneata de a surprinde temeiurile existentei sau de a interpreta ordinea universala, se contureaza acest ,,miracol uman". Unii filosofi incearca sa surprinda articulatiile umanului prin constructii teoretice de natura metafizica, altii se indreapta catre interpretarea comportamentului uman. Nu lipsesc cei care incearca sa inteleaga natura umana raportand-o la lumea exterioara, circumscriind-o unei realitati in care omul ocupa un loc privilegiat. Omul este treapta superioara in dezvoltarea organismelor vii pe pamint, notiune generala pentru semnificatia unui reprezentant a speciei Homo Sapiens. El este o fiinta biosociala, esenta carui este modul de existenta constient si colectiv. El sa evidentiat din lumea naturii prin capacitatea sa de a pregati unelte de munca si cu ajutorul lor de a transforma realitatea obiectiva. Omul este subiectul activitatii social-istorice si culturale. Creind lumea sociala si culturala, schimbind natura si conditiile de existenta omul se schimba pe sine insasi, el este propriul sau creator. TIPURI DE ABORDARE A NATURII UMANE IN FILOSOFIE: (1). TEORII DESCRIPTIVE - omul este prezentat asa cum este el. Exemple: psihologia(descrie: comportamentul obiectiv, masurabil, relatiile cu ceilalti, formarea si evolutia Eu-lui etc.), psihologia sociala (abordeaza comportamentul multimilor sau al grupurilor umane), istoria (studiaza evenimentele si corelatiile dintre ele, legile generale care determina evolutia formelor de societate, mentalitatile, imaginarul colectiv), sociologia(studiaza relatiile umane in interiorul grupurilor sociale si in grupurile sociale), politologia(interesata de structura si exercitarea puterii), antropologia (studiul originii si evolutiei omului) etc. (2). TEORII NORMATIVE - omul este prezentat nu asa cum este el, ci cum ar trebui sa fie. Exemple: estetica (studiul frumosului), epistemologia si gnoseologia (limitele cunoasterii sau posibilitatea schimbarii socialului prin intermediul cunoasterii), etica si morala, dreptul natural (cum sa mediem intre natura umana si organizarea relatiilor umane), filosofia religiei etc. Abordarea filosofica a omului este centrata mai mult pe punerea problemei (a intrebarii) si mai putin pe solutia sau raspunsul care poate fi oferit. Fiecare disciplina (psihologia, sociologia, istoria, antropologia etc.) dintre cele studiate ofera o anumita perspectiva si accentueaza o anumita trasatura a omului - insa toate raspunsurile unor astfel de stiinte par sa fie nesatisfacatoare, intrucat par sa scape din vedere tocmai esentialul: profunzimea si dramatismul conditiei umane. Filosofia pare sa fie disciplina care isi asuma tocmai surprinderea acestei dimensiuni a naturii umane. Totodata acestea sunt puncte de vedere reductioniste, limitand complexitatea la unele aspecte considerate relevante.
L.Rosca, L.Dergaciov, P.Rumleanschi, ,,Filosofia", Chisinau 2002 www.sursa.md floringeorgepopovici.wordpress.com www.autori.citatepedia.ro http://ro.wikiquote.org
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
