Negocierea și Medierea Conflictelor

Se va realiza un eseu având ca tema identificarea de probleme in cuprinsul Legii 192/2006 si Legii sale de modificare si completare sau elaborarea de propuneri de imbunatatire/eficientizare a sistemului pevazut de aceasta.. Se vor identifica cel putin 3 probleme sau propuneri de eficientizare, si se va comenta si argumenta pe larg cel putin una dintre problemele identificate/propunerile facute.

Medierea este o metodă facultativă, confidenţială şi privată, prin intermediul căreia mediatorii, persoane independente şi cu o pregătire specială, ajută părţile să-şi definească mai clar obiectivele, interesele şi le indrumă astfel încât să construiască împreună variante reciproc avantajoase de soluţionare a conflictului. Medierea oferă persoanelor oportunitatea de a-şi asuma responsabilitatea rezolvării disputelor şi de a menţine permanent controlul asupra deciziilor care le afectează viitorul. Se evită astfel folosirea măsurilor abuzive şi deteriorarea relaţiilor dintre părţi, încurajându-se dialogul, colaborarea şi respectul reciproc.Instruirea iniţială şi continuă a mediatorilor este un obiectiv de bază pentru obţinerea rezultatelor de succes.

Rezolvarea clasică a conflictului, prin deducerea acestuia autorităţilor judiciare, nu satisface adesea interesele părţilor, deoarece este o rezolvare bazată pe conceptul învingător – învins.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.

Scur istoric al medierii

Activitatea de mediere a fost practicata din cele mai vechi timpuri. Istoricii il situeaza aparitia acesteia in perioada comertului fenician. Practicile din Grecia Antica si din Roma Antica au adus un inteles adecvat termenului de “mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor, iar, in final, mediator. In Evul Mediu, in unele tari practica de mediere a fost interzisa, iar in altele putea fi realizata doar de catre autoritatile centrale. In anumite culturi, mediatorul era considerat o persoana sacra, ce merita un respect deosebit.

Noţiunea şi esenţa medierii a fost elaborată şi dezvoltată de-a lungul anilor de către organismele internaţionale, mondiale şi regionale. Rolul medierii în plan internaţional (la soluţionarea conflictelor internaţionale deosebit de dificile) a fost elucidat în asemenea documente internaţionale de drept umanitar cum ar fi Convenţia de la Haga din 1899 privind aplanarea conflictelor internaţionale, Convenţia de la Haga privind rezolvarea paşnică a diferendelor internaţionale etc.

În acelaşi sens poate fi remarcată şi practica Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, adeseori, folosea procedeele de mediere în aplanarea conflictelor dintre state sau regionale.

Mediatorul

Educatia adecvata pentru un mediator a devenit o problema complexa – datorata extinderii ariilor in care acesta este chemat pentru a rezolva disputele. Dezbaterea cuprinde atat studiile necesare unui mediator, dar si calitatile personale, care il pot ajuta in rezolvarea problemelor. Cerintele educationale difera de la tara la tara. In unele cazuri, aceste cerinte sunt expuse in legislatie, astfel in Romania articolul 7 din Legea 192/2006 expune conditiile ce trebuie indeplinite pentru a deveni mediator:

“Poate fi mediator persoana care îndeplineste următoarele conditii:

a) are capacitate deplină de exercitiu;

b) are studii superioare;

c) are o vechime în muncă de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;

d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităti;

e) se bucură de o bună reputatie si nu a fost condamnată definitiv pentru săvârsirea unei infractiuni intentionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;

g) a fost autorizată ca mediator, în conditiile prezentei legi.”