Utilitarismul considera ca o actiune nu poate fi apreciata ca buna moralmente decat in virtutea consecintelor sale bune sau rele pentru fericirea indivizilor avuti in vedere. In schimb, teoria etica a lui Kant este construita in jurul a 2 teze principale:in primul rand, teza ca valoarea morala este atribuita vointei ce sta la baza unei actiuni sin u efectelor ei,iar in al doilea rand,singura , moralitatea ce are la baza umanitatea,adica oamenii si actiunile lor.
Kant era preocupat de intrebarea:''Ce este o actiune morala?''. Pentru el era evident ca o actiune morala este o actiune realizata dintr-un simt al datoriei,sin u doar din inclinatie sau din interesul pentru un castig obtinut din realizarea ei.
De exemplu,daca ajutam un cersetor, o facem din compasiune, nu din simtul datoriei, deci, nu putem sustine astfel ca actiunea noastra este morala.
Pentru Kant, motivatia unei actiuni este mult mai importanta decat actiunea insasi si consecintele ei. In viziunea sa putem afla daca o persoana a actionat moral, daca stim care este intentia sa. Unul dintre motivele pentru care Kant a insistat atat de mult asupra motivatiilor actiunilor sin u asupra consecintelor e acela ca el credea ca toti oamenii se pot comporta moral. Argumentul lui era urmatorul: de vreme ce noi putem fi facuti responsabili pentru lucrurile care stau in puterea noastra,sau,dupa Kant, de vreme ce ''a trebui presupune a putea'', si deoarece consecintele actiunilor noastre sunt de multe ori in afara controlului nostru, aceste consecinte nu pot fi considerate cruciale pentru morala.
De exemplu, daca de pilda, actionand din simtul datoriei, incercam sa salvam un copil de la inec, dar printr-un accident nefericit, copilul se ineaca, actiunea noastra poate fi in continuare considerate morala, de vreme ce motivatia a fost cea corecta: consecintele actiunii au fost nefericite, dare le sunt irelevante pentru valoarea moarala a faptei savarsite.
In mod asemanator,cum noi nu avem neaparat un control absolute asupra propriilor reactii emotionale, nici acestea nu pot juca un rol essential in morala.
Pentru ca morala sa fie la indemana tuturor fiinelor umane constiente, ea trebuie, considera kant, sa se bazeze numai p vointa autonoma, iar in particular, pe simtul datoriei.
Kant folosea termenul de ''maxima'' pentru intentiile ce stau in spatele fiecarei actiuni.
Maxima este principiul general ce sta la baza actiunii. Kant considera ca oamenii in calitate de finite rationale, au anumite datorii.
Termenul de ''consecintionism'' este folosit pentru a descrie acele teorii etice care judeca daca o actiune este morala sau imorala, nu pe baza intentiilor persoanei ce realizeaza actiunea, ci pe baza consecintelor actiunii respective.
In vreme ce Kant ar sustine ca o minciuna este intotdeauna un act imoral, indiferent de beneficiile care ar putea fi obtinute de pe urma sa, un consecintionist ar judeca minciuna in functie de rezultatele pe care le produce.
Kant considera ca morala este un sistem de imperative categorice, adica porunci de a actiona intr-un anumit fel. El distinge intre imperativul ipotetic sic el categoric. Cel dintai se refera la necesitatea practica a unei actiuni posibile, considerate ca mijloc pentru a ajunge la altceva pe care il vrem,sau pe care este posibil sa-l vrem. Imperativul categoric ar fi acela care exprima o actiune ca obiectiv necesara in sine, independent de relatia sa cu orice alt scop. Daca actiunea ar fi buna numai ca mijloc pentru altceva, imperativul este ipotetic, daca actiunea este reprezentata ca buna in sine si, prin urmare, ca necesara, in virtutea principiului ei,, pentru o vointa conforma in sine ratiunii, atunci imperativul este categoric.
De exemplu, un imperative categoric ar suna astfel: ''Trebuie sa spui intotdeauna adevarul'' sau ''Nu trebuie sa ucizi niciodata.''
O datorie ipotetica este de genul : '' Daca vrei sa fii respectat trebuie sa spui adevarul''
Sau ''Daca nu vrei sa mergi la inchisoare, nu trebuie sa ucizi''
Datoriile ipotetice ne spun c ear trebui sau nu sa facem, daca vrem sa evitam sau sa obtinem un anumit rezultat. Aici scopul este ipotetic si imperativul enunta mijloacele pentru atingerea acestuia. Validitatea unor astfel de imperative poate fi stabilita in conformitate cu ''prnicipiul suprem'' ca ''oricine doreste scopul, doreste si mijloacele''.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.