Aristotel este cel care dezvolta intr-un mod elaborat conceptul de logica modala, in special in lucrarea Despre Interpretare-singurul tratat din cele sase ale Organon-ului, in care problematica logica apare in ansamblul ei si pentru ea insasi.
El se ocupa in general de principiile logice (tertului exclus si al bivalentei), clasificarea, opozitia, conversiunea propozitiilor modale si silogistica modala. Propozitiile modale le trateaza fara insa de a dispune de o logica deductiva generala care sa-i permita sa elaboreze si o logica modala generala. Inlocuieste premisele din modurile silogisticii asertotice cu premise modale, pe care le va considera dupa propozitiile de predicatie si modalitatea va aparea ca predicat si propozitiile asertotice vor deveni subiect.
Stagyritul legitimeaza propozitiile modale pornind de la principiul tertului exclus. Exemplu de propozitii care se sustrag tertului exclus sunt cele posibile, de genul Maine va fi o batalie navala, in care si afirmatia si negatia propozitiei sunt cel mult posibile daca orice afirmatie sau negatie sunt sau adevarate sau false si daca este necesar ca orice lucru sa existe sau sa nu existe, atunci, daca cineva ar spune ca un lucru va fi, altul insa nu ar spune la fel, neaparat unul dintre ei ar spune adevarul, de vreme ce orice afirmatie si negatie sunt sau adevarate sau false pe cand batalia navala ar putea sa aiba loc maine, cat si sa nu aiba loc. In capitolul 12 al aceleiasi lucrari, se cerceteaza cum se comporta intre ele negatiile si afirmatiile lui sa aiba loc si sa nu aiba loc. Arostotel demonstreaza necesitatea imbinarilor in felul urmator: a fi om negatia propriuzisa este a nu fi om - o afirmatie, pentru propozitiile fara a fi se petrece alelasi lucru, negatia nu va fi pentru omul umbla, nonomul umbla ci omul nu umbla. Caci nu este nici o deosebire sa spui: omul umbla si omul este umbland - compunerea predicatului se poate reduce la copula este si nume predicativ, dar chiar si in acest caz Aristotel tine sa arate cand anume este posibila compunerea, in speta atunci cand a fi nu are sens de a exista, predicate compuse care vor fi rostiri modale. Toate modalele vor avea deci drept predicat pe a fi intr-un anumit fel: a fi posibil, contingent, imposibil, necesar - ceea ce am numi conceptele modale. Este posibil sa aiba loc o batalie navala, aici vom observa ca subiectul, dictum este: sa aiba loc o batalie navala. Despre acesta se spune ceva, astfel incat modalitatea de a fi reprezinta predicatul, iar copula este, din orice modalitate exprima un sens de existenta, depaseste conditia de copula si aproximeaza sau, cu necesarul, asigura existenta. Se deosebeste o analiza aici a lui Aristotel, referitoare la termenii copula, substitut de existenta si existenta, el arata ca trebuie ca negatia sa fie asupra lui a fi din predicat si nu din subiect.
Modurile, vin acum, sa imbine timpul logic cu cel real. Ceva este posibil: nu a fost, nu ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
