Karl Heinrich Marx

Filozoful, istoricul, revoluţionarul Karl Marx este fără nici un dubiu cel mai influent gânditor socialist al secolului XIX. Deşi a fost ignorat de gânditorii vremii lui, ideile sale au câştigat adepţi în mişcarea socialistă după moartea sa în 1883. Până recent aproape jumătate din populaţia lumii a trăit sub regimuri de conducere care aveau la bază concepţiile marxiste. Acest succes al lucrărilor lui Marx a însemnat totodată că ideile originale au fost modificate şi adaptate unei mari varietăţi de circumstanţe politice. Fără îndoială putem afirma că lucrările lui Karl Marx au schimbat istoria modernă a omenirii.

Karl Heinrich Marx s-a născut într-o confortabilă casă în oraşul Trier de pe râul Moselle din Germania pe 5 mai 1818. El provenea dintr-o familie care făcea parte din clasa de mijloc. Tatăl lui provenea dintr-o lungă linie de rabini, dar pentru a-şi păstra titulatura de unul din cei mai buni avocaţi din Trier a fost nevoit să treacă la baptism.

La vârsta de 17 ani Marx s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bonn. Acolo a cunoscut-o pe Jenny von Westphalen (Imagine 1), fiica lui Baron von Westphalen, un proeminent membru al înaltei societăţi din Trier, de care s-a îndrăgostit şi cu care s-a logodit. Anul următor tatăl său l-a trimis pe Marx la Universitatea din Berlin, mult mai serioasă, unde a rămas patru ani.

Marx a devenit membru al mişcării Tinerilor Hegeliani. Acest grup, care includea pe teologii Bruno Bauer şi David Friedrich Strauss, a criticat conducerea prusacă. Din pricina acestui grup Marx nu a putut urma o carieră în cadrul Universităţii din Berlin, fiind îndepărtat de autorităţile prusace. Karl s-a îndreptat atunci spre jurnalism şi în octombrie 1842 a devenit editor al ziarului „Rheinische Zeitung” din Cologne. Acest ziar era unul liber, fiind sprijinit de industriaşi. Fiindu-i îngăduită libertatea de a scrie ce doreşte, Karl Marx a publicat o serie de articole pe teme economice. Acestea au supărat autorităţile prusace, care au închis ziarul. În aceste condiţii Marx a emigrat în Franţa.

Sosind la Paris în 1843, Karl a luat repede contact cu grupurile de muncitori germani emigraţi şi cu diferite organizaţii socialiste franceze. El a editat şi ziarul care nu a rezistat prea mult „Deutsch-Französische Jahrbücher”. Acest ziar intenţiona să creeze un pod între socialişti francezi şi hegeliani germani. În primele luni petrecute la Paris Marx a adoptat ideile comuniste şi a scris o serie de lucrări cunoscute sub numele de „Manuscrisul economic şi filozofic” (1844), care a rămas nepublicat până în 1930. În această lucrare Marx a adoptat o gândire apropiată de cea a filozofului Ludwig Feuerbach, astfel prezentând un contrast dintre modul de a fi al muncitorului comunist care se putea dezvolta în voie şi muncitorul din capitalism care este un sclav.

Tot în această perioadă de şedere la Paris Karl Marx îl cunoaşte pe Friedrich Engels (1820-1895) (Imagine 2) cu care va avea o relaţie de prietenie pe tot parcursul vieţii.

Prin acţiunile lui Marx a creat probleme autorităţilor pariziene, fiind exilat. La sfârşitul anului 1844 s-a mutat împreună cu Engels la Brussels pentru următorii trei ani. În timpul petrecut aici Marx a studiat intensiv istoria şi a elaborat ceea ce avea să fie cunoscut ca concepţia materialistă. Această concepţie a descris-o într-un manuscris (publicat după moartea sa sub numele de „Ideologia germană”) în care teza de bază era aceea că „natura indivizilor depinde de condiţiile materiale care le determină producţia”. Marx a studiat variate modele de producţie şi a prezis căderea celui din timpul său – capitalismul industrial – şi înlocuirea acestuia cu comunismul.

Tot în această perioadă Marx scrie „Sărăcia Filozofiei”, o lucrare care contracara idealismul socialist al lui P. J. Proudhon (1809-1865). A efectuat vizite în Londra, unde s-a alăturat Ligii Comuniste, organizată de muncitorii germani emigraţi. Marx şi Engels au devenit cei mai mari teoreticieni ai acestei organizaţii. La o conferinţă a Ligii de la sfârşitul anului 1847 cei doi au fost aleşi să scrie o declaraţie scurtă a poziţiei acestei organizaţii. Abia a fost publicat „Manifestul Comunist” şi în toată Europa a început valul revoluţiilor din 1848.

Prefaţa făcută de Marx şi Engels la „Manifestul Comunist” care a fost publicat în 1872 este următoarea:

« Liga Comunistă, o asociaţie muncitorească internaţională, care în împrejurările de atunci nu putea, fireşte, să fie decât secretă, ne-a însărcinat pe subsemnaţii, la congresul ţinut la Londra în noiembrie 1847, să alcătuim un amănunţit program de partid, teoretic şi practic, destinat publicităţii. Aşa s-a născut acest „Manifest”, al cărui manuscris a fost trimis la Londra câteva săptămâni înainte de revoluţia din februarie pentru a fi tipărit. Publicat mai întâi în limba germană, el a fost retipărit în această limbă în Germania, Anglia şi America, în cel puţin 12 ediţii diferite. În englezeşte a apărut pentru prima dată în 1850, la Londra, în „Red Republican”, fiind tradus de Miss Helen Macfarlane, iar în 1871 el a fost editat în America în cel puţin trei traduceri diferite. În franţuzeşte a apărut mai întâi la Paris, scurt timp înaintea insurecţiei din iunie 1848, şi, de curând, în „Le Socialiste” din New York. Acum se pregăteşte o nouă traducere. În limba poloneză „Manifestul” a apărut la Londra, îndată după prima ediţie germană. În ruseşte a apărut la Geneva, în deceniul al 7-lea. În limba daneză a fost de asemenea tradus curând după apariţia sa.