Jurământul lui Hippocrate în lumea contemporana

Cuvinte cheie: etică, jurământul lui Hippocrate, medici, relația medic-pacient.

Rezumat: În următorul eseu am ales să vorbesc despre o problemă frecvent întâlnită în zilele noastre, încălcarea medicilor a jurământului lui Hippocrate, un jurământ pe care îl depun la începerea carierei lor. Din punctul meu de vedere această încălcare a jurământului, care are doar o valoare morală, nu și una judiciară reprezintă o încălcare a eticii medicale, actul medical fiind compromis deoarece medicul nu își respectă îndatoririle pe care și le atribuie atunci când face acest legământ.

Etimologic cuvântul „etică” provine de la cuvintele grecești:”Ethos” - primordial,patrie,loc de întâlnire,loc natal din care a derivat cuvântul „Ethicos”-„din sau pentru morală”, cuvânt folosit de greci în momentul în care se discuta despre principiile comportamentului uman și cuvântul „Ethike”-știința cunoașterii.

Astăzi definim etica ca fiind „știința care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială, totalitatea normelor de conduită morală corespunzatoare ideologiei unei clase sau societății.”

Etica medicală reprezintă, conform definiției, un ansamblu de reguli de conduită a profesioniștilor din domeniul sănătății față de pacienții lor. Etica medicală, inevitabil complexă, ține atât de deontologie (ansamblu de reguli interne din cadrul unei profesii), cât și de morală si de știință. Etica medicală a fost concepută ca un set de reguli, de către Hippocrate, considerat părintele medicinei, dar si un filozof de seamă, pe care doctorii trebuiau să îl urmeze încă din antichitate.

Jurământul lui Hippocrate reprezenta baza morală și dovada valorii etice a medicinei din Grecia Antică.

În zilele noastre viitorii medici sunt învățați despre principiile etice precizate de Hippocrate încă de pe băncile școlii, iar la terminarea studiilor, fiecare student depune acest jurământ ce trebuie respectat în fiecare zi, dar ce se întamplă în realitate de fapt? Câți dintre doctorii care au depus acest jurământ și au jurat ca îl vor respecta o și fac în realitate? În România numărul medicilor care se dedică respectării regulilor de etică devine din ce în ce mai mic, la baza acestui fapt stând diverse cauze (insuficientalipsa medicamentelor sau aparatelor medicale, birocrația sistemului medical, dar și egoismul doctorilor care uită că scopul acestei meserii nu este îmbogățirea prin păcălirea pacienților îndurerați ci vindecarea lor).

În cele ce urmează voi prezenta câteva probleme concrete de etică cu care pacienții se pot confrunta și încălcări ale regulilor jurământului lui Hippocrate.

Încă din primele rânduri în jurământ este invocată Divinitatea ca martor, uneori unicul martor, al respectării legământului acesta. Un medic bun trebuie să posede următoarele calități: să aibă har, moralitate exemplară, credință și spirit de sacrificiu.

Următorul aspect prezentat în jurământ este reprezentat de recunoștiința față de mentori și îndrumatori: „Pe învățătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărți cu el averea mea și, la nevoie, îi voi îndestula trebuințele, pe copiii săi îi voi privi ca pe frații mei și, dacă vor dori să devină medici, îi voi învața fără plată și fără să le cer vreun legământ.”. În drumul spre succes, spre a fi un medic bun, tânărul învațăcel este ajutat de persoane cu mai multă experiență, de profesori, de asistenți, de doctori binevoitori, care se transformă în mentori, față de care studenții din ziua de astăzi și-au pierdut recunoștiința, iar eforturile și sacrificiile acestora nu mai sunt recunoscute de tinerii studenți. Relația mentor-medic este prezentată de Hippocrate ca fiind o legatură de familie, fapt rar întalnit în zilele noastre. Deși medicul își ia obligația, prin acest jurământ, să îi considere frați pe fiii mentorului și să le dezvăluie acestora tainele medicinei fără a avea prentenția unei recompense, acest lucru aproape că nu există astăzi. Orice tânăr dornic să urmeze Facultatea de Medicină trebuie să investească mult pentru a acumula cunoștiințele minime necesare pentru susținerea examenului de admitere, iar mai apoi în anii studenției investițiile continuă. Mulți dintre cei care teoretic ar trebui să îi învețe arta medicală pe tineri au pretenții de la aceștia din urmă, încălcând legământul făcut.