Originile existentialismului sunt atribuite lui S?ren Kierkegaard. Existentialismul este un termen folosit pentru a acoperi o gama larga de opinii, dar este intotdeauna inradacinat in experienta a ceea ce inseamna sa existi ca fiinta umana.
In viziunea existentialista, problema fiintei trebuie sa aiba intaietate, in investigatia filozofica, fata de problema cunoasterii. Fiinta nu poate fi facuta materie de cercetare obiectiva ; ea se reveleaza individului pe calea reflectiei asupra propriei sale existente concrete in timp si spatiu. Existenta este fundamentala : ea este faptul prezentei si participarii individului la o lume schimbatoare si potential primejdioasa. Fiecare individ inzestrat cu constiinta de sine isi intelege propria existenta prin prisma experientei sale de sine si a trairii situatiei in care se afla. Eul de care este constient este o fiinta ganditoare ce are credinte, sperante, temeri, dorinte, nevoia de a gasi un scop, ca si o vointa ce-i poate determina actiunile. Problema existentei nu poate avea nici o semnificatie daca este privita impartial si abstract; ea poate fi privita numai prin prisma impactului experientelor asupra unui existent particular. Nici un individ nu are vreun loc sau vreo functie predeterminate inauntrul unui sistem rational si nimeni nu poate deduce prin rationament in ce fel e dator sa actioneze; fiecare individ este nevoit sa-si asume responsabilitatea de a opta. Conditia omului este una de anxietate rezultata din intelegerea inevitabilei sale libertati de a opta, din necunoasterea viitorului, din constiinta posibilitatilor multiple si din finitudinea unei existente care a fost precedata de neant si sfarseste inevitabil in neant.
Jean Paul Sartre a fost un exponent de frunte al existentialismului ateu. A fost nu numai filozof, ci si romancier si critic. In ultima perioada a vietii s-a indepartat de existentialism si a dezvoltat propria sa sociologie marxista. Lucrarile sale filozofice combina influente de la filozoful danez S?ren Kierkegaard si de la germanii Immanuel Kant, G. W. F. Hegel, Edmund Husserl si Martin Heidegger.
Sartre si-a pierdut tatal la o varsta frageda si a crescut in casa bunicului sau din partea mamei, Carl Schweitzer, profesor de germana la Sorbonna. Copilul, care ratacea prin Gradinile Luxemburg din Paris in cautare de tovarasi de joaca, era mic de statura si avea strabism. Stralucitoarea sa autobiografie, Le Mots (Cuvinte; 1963) povesteste aventurile copilului si ale mamei in parc, unde mergeau de la grup la grup in incercarea vana de a fi acceptat iar in cele din urma retragandu-se in apartamentul de la etajul al VIII-lea, la inaltime, unde salasluiau visurile. Cuvintele l-au salvat pe baiat, si interminabilele sale pagini scrise constituiau evadarea dintr-o lume care il respinsese si pe care o va reconstrui in imaginatia sa. Sartre s-a dus la liceul Henri IV din Paris si, mai tarziu, dupa recasatorirea mamei sale, la liceul din La Rochelle. De aici a ...
Enciclopedia Britannica 2003 Deluxe Edition.
- Enciclopedia ENCARTA 1998.
- Diane Collinson : "Mic dictionar al filozofiei occidentale" - Ed. Nemira, 1995.
- Antony Flew : "Dictionar de filozofie si logica" - Ed. Humanitas, 1996.
- Mic dictionar enciclopedic.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
